Clujeanul de pe Concordia: "Dacă stai şi plângi, mori!"

Autoritățile italiene au reînceput astăzi căutările, 22 de persoane fiind în continuare dispărute în urma naufragiului navei de croazieră Costa Concordia. Ieri, cifra oficială a morților a urcat la 16 persoane, dintre care trei femei și trei bărbați nefiind identificați încă. Acțiunile de căutare sunt considerate un veritabil spectacol de către localnici. Curios a fost și celebrul creator de modă Roberto Cavalli, al cărui iaht, "007", învârtindu-se ore în șir în jurul epavei.

Printre cei 4.000 de oameni de pe vasul de croazieră Costa Concordia, scufundat în noaptea zilei de vineri, 13 ianuarie, s-a aflat şi un clujean.

Instructorul de fitness Rareş Călimac a scăpat cu viaţa după ce a stat ore în şir în frig, urcat pe vasul care era deja pe jumătate scufundat lângă insula Giglio. El a acceptat să vorbească despre experienţa sa şi cum a reuşit să supravieţuiască, dar şi despre răspunsul autorităţilor româneşti şi italiene după ce pasagerii şi membrii staff-ului au scăpat de pe vas.

Accident ascuns, pasageri minţiţi

După ce vasul de croazieră a lovit stâncile de pe coasta Italiei, pasagerii şi angajaţii de pe Costa Concordia au fost, practic, minţiţi cu privire la incident. Pentru ca aceştia să nu intre în panică, ofiţerii de pe vas au anunţat că e vorba numai de o defecţiune tehnică, nici vorbă de posibilitatea unui naufragiu.

„N-am ştiut practic ce s-a întâmplat, ni s-a spus că e o problemă la generatoare. După 21:30, momentul impactului, nava doar s-a înclinat puţin într-o parte, dar nesemnificativ. S-a anunţat în boxe pe toată nava că este o problemă la generatoare şi că inginerii încearcă să remedieze situaţia. La un moment dat au fost două semnale audio, de „leaking”, care anunţă că există o scurgere sau că nava ia apă, apoi iar au fost anunţuri legate de generatoare. O oră tot asta am auzit”, îşi aminteşte clujeanul primele momente de după incident.

Abia după o oră, spune Rareş Călimac, s-a dat semnalul de urgenţă generală, după care la câteva minute a urmat şi semnalul de abandonare a navei. Dar nici măcar atunci staff-ul şi pasagerii n-au ştiut adevărul. „Nici atunci nu ştiam ce s-a întâmplat, am aflat că vasul s-a lovit de ceva, ni s-a spus că de un banc de nisip. Ori un banc de nisip nu face o gaură de 40 de metri. Eu am văzut, când am coborât de pe navă, ce s-a întâmplat, cât de mare este gaura şi bolovanul care era înăuntru”, completează Rareş.

Urlete în beznă

Clujeanul încearcă să retrăiască momentele de groază de pe vasul de croazieră. Clipele de panică au culminat cu o pană de curent care a avut loc în miez de noapte. Atunci, de la copii la bărbaţi, toţi au început să urle.

„La un moment dat s-au stins luminile, a fost un „black-out”, panica a crescut. N-am cum să descriu atmosfera. Nu pot să descriu ce era acolo, e o senzaţie care nu se poate descrie. Urlete, ţipete, fiecare pasager ne întreba ce se întâmplă, de ce nu plecăm, copiii plângeau, femeile urlau şi bărbaţii urlau. A fost haos pentru că toţi pasagerii erau speriaţi, şocaţi, nu ştiau ce se întâmplă. Nava se mai şi mişca şi a fost panică”, povesteşte instructorul de fitness.

În situaţii de genul acesta, spune Rareş, fiecare membru de echipaj are un rol bine stabilit. Fiecare se duce la barca lui de salvare, unde trebuie să calmeze pasagerii şi să-i îmbarce. Asta a făcut şi el.  

Cinci ore cocoţat pe vasul scufundat

Împreună cu alţi colegi şi pasageri, Rareş a încercat să coboare nişte bărci de salvare pneumatice, dar n-au reuşit să se salveze cu ajutorul lor, aşa că a rămas pe vas până la sosirea echipajelor de salvare. „Nava s-a înclinat apoi cu totul şi ne-am căţărat pe vas. Era în poziţia în care poate fi văzut şi azi, ne-am căţărat pe el şi, în cazul în care se scufunda, măcar aveam veste de salvare. Am ajuns la 5:00 dimineaţa pe mal, am stat cinci ore deasupra, pe vapor, până mi-a venit şi mie rândul să cobor. A fost frig, era foarte frig afară”, îşi aminteşte clujeanul.

Despre cei care n-au reuşit să se salveze Rareş refuză să vorbească. „Nu pot spune unde au rămas, cum şi de ce au murit oamenii care şi-au pierdut viaţa, pentru că nu i-am văzut. Poate au căzut în apă, au făcut şoc hipotermic sau nu ştiau să înoate. Am avut trei colegi care au căzut în apă şi au ajuns înot la mal, s-au căţărat pe stânci şi au intrat într-un hotel de vară unde şi-au uscat hainele”, completează Rareş.

Doar el şi telefonul

Pasagerii şi membrii staff-ului şi-au pierdut tot ce aveau în cabine. Au rămas cu hainele cu care erau îmbrăcaţi şi cu ce aveau prin buzunare. La fel a păţit şi Rareş Călimac, care şi-a pierdut în naufragiu mai multe bunuri, printre care şi un laptop şi un iPhone.

„N-am apucat să-mi iau nimic, absolut tot a rămas pe vas. Toţi colegii, toţi pasagerii au rămas cu hainele de pe ei şi ce aveau în buzunare. Eram îmbrăcat cu o pereche de pantaloni negri şi o flanelă. Şi eu aveam telefonul la mine şi am ţinut de el cu dinţii, vorba aia. Era singura mea modalitate de a comunica. Am trimis nişte mesaje şi dimineaţa am sunat-o pe mama mea. Am întrebat-o dacă stă jos, i-am zis să se aşeze şi i-am povestit ce s-a întâmplat, că vasul s-a scufundat dar că sunt bine, sunt pe mal acum”, spune acum zâmbind clujeanul.

Supravieţuitor convins

„Nu vreau să par acum curajos”, se justifică Rareş Călimac. Dar instructorul de fitness spune că niciodată nu s-a gândit că n-o să scape cu viaţă de pe vasul de croazieră. „Unii se gândeau că o să scape, alţii că nu. Eu nu m-am gândit niciodată că nu o să scap. Ai de ales? N-ai de ales. Dacă stai şi plângi, mori. Atunci mai bine faci ceva să scapi cu viaţa”, e de părere clujeanul.

Odată ajuns pe insula Giglio, Rareş spune că a fost impresionat de felul în care s-au organizat autorităţile italiene, dar şi oamenii, care au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-i ajuta pe pasageri. „Pe insulă erau deja toate echipele de salvare, italienii s-au organizat exemplar. Toate localurile erau deschise, ne-au servit cu ceaiuri calde, oamenii au intrat şi în biserică, în toate casele. Fiecare om de pe insulă a contribuit cu ce avea ca să ajute pasagerii. Era plin de ambulanţe şi de corturi, de puncte de prim-ajutor”, descrie clujeanul desfăşurarea de forţe.

Încearcă să uite

De acasă, lucrurile sunt clare: a fost vina căpitanului, care s-a apropiat prea tare de uscat pentru ca localnicii şi pasagerii să se salute. Cel puţina asta e una dintre explicaţii. Însă clujeanul spune că nu vrea să se mai gândească la asta, ci să meargă mai departe în cariera sa.

„A fost doar vina căpitanului. Bineînţeles toţi ofiţerii au fost anchetaţi, duşi la autorităţi. S-au luat declaraţii, a fost scoasă cutia neagră, s-au ascultat înregistrările şi s-a dovedit clar că el a fost de vină, căpitanul”, afirmă Rareş Călimac.

În 14 ianuarie a fost cazat în Livorno, după care într-o altă localitate şi a ajuns apoi marţi seară în Cluj. „Întâlnirea cu familia a fost emoţionantă şi ciudată, foarte ciudată, după o experienţă aşa nefericită. Prefer să nu-mi aduc aminte. Ce-a fost a fost! Poate mă voi întoarce, dar momentan nu ştiu. Vreau să stau acasă, cu familia şi voi lua apoi o deicizie”, spune instructorul de fitness.

Până la această decizie, Rareş Călimac se gândeşte cel mai mult la autorităţile româneşti, care şi-au făcut treaba exemplar. Nici vorbă de „treabă românească”. „Vreau, în numele meu şi al colegilor care am fost acolo, să mulţumim Consulatului român de la Bologna, care s-a implicat din prima şi până în ultima clipă. Am fost prima naţionalitate care a fost contactată de ambasadă, s-au mişcat foarte bine. Apoi cei de la Asociaţia Românilor din Italia, „Hora Unirii”, care ne-au adus haine şi tot ce aveam nevoie. Au fost nişte oameni extraordinari”, spune el.

Noul „Titanic”, după 100 de ani

Ziua de vineri, 13 ianuarie 2012, a fost cu ghinion pentru 11 pasageri şi membri ai echipajului de pe vasul de croazieră Costa Concordia. Aceştia şi-au pierdut viaţa în naufragiul care a avut loc în apropierea insulei Giglio, din Vestul Italiei. Nava a plecat din Civitavecchia, în apropiere de Roma, vineri în jurul orei 19.00. Concordia efectua o croazieră de o săptămână în Marea Mediterană şi a lovit o stâncă după aproximativ două ore şi jumătate, la aproximativ 500 de metri de insula Giglio. Nava transporta 4.229 de persoane, dintre care peste 3.200 de turişti de 60 de naţionalităţi şi peste 1.000 de membri ai echipajului provenind din 40 de ţări. Incidentul a fost comparat cu naufragiul Titanicului, care a avut loc în urmă cu exact o sută de ani, pe 14 aprilie 1912.

Sportiv cu şcoală

Rareş Călimac are 32 de ani, este absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport şi are două mastere în domeniu. Spune că a mers să lucreze pe un vas de croazieră pentru cariera sa. Contractul său are o clauză de confidenţialitate, astfel că nu poate să spună cât câştigă. Însă salariile pe un vas de croazieră ajung la câteva mii de euro pe lună.

Bogdan Buburuz