Secretele echilibrului alimentar

Din punct de vedere calitativ, este greu de spus ce e rau sau ce e bun pentru fiecare. Cu siguranta se poate afirma doar ca trebuie sa mancam din toate si ca organismul va fi cel care va alege ce ii trebuie. Dar atentie atat la excesele alimentare pe care suntem tentati sa le facem (din dorinta de simplificare sau urmand un “impuls”), cat si la lipsurile nutritionale (care apar din cauza aceleeasi dorinte sau din cauza unui sistem de “aversiuni”), nefaste organismului.

Pentru a le evita si pentru o mai buna informare asupra mecanismelor unei alimentatii echilibrate, medicii nutritionisti si dieteticienii au pornit de la urmatoarea constatare: desi in mod obisnuit un aliment nu contine o singura substanta nutritiva (proteine, lipide, glucide, vitamine…), ci asociaza mai multe, intotdeauna exista una care predomina. De aici notiunea de grupa alimentara.

Au fost realizate mai  multe studii privind grupele alimentare, dintre care doua sunt mai interesante pentru dietetica franceza:

1. Piramida alimentara realizat de specialistii in nutritie de la CHU din Besancon (doctorii Garnier si Waysfeld) cu ocazia Jocurilor Olimpice de iarna de la Albertville.

El stabileste ca, pentru asigurarea echilibrului alimentar ar trebui ca zilnic (de-a lungul intregii zile) sa fie consummate:

5 portii de legume sau de fructe (mai exact, 2 fructe proaspete, o legume cruda, o leguma fiarta, un fruct fiert);
4 portii de cereale (2 partii de paine, un produs care contine amidon, o cereala);
3 portii de lactate (una de branza, un produs lactate proapspat, o portie de lapte);
2 portii de carne (una de peste, una de carne sau oua);
Q aport hidric important.

2. “Sanatatea in farfurie” . Cel de-al doilea studiu, realizat de Comitetul Francez de Educatie pentru Sanatate si reprezentat printr-o campanie intitulata “Sanatatea in farfurie, imparte alimentele in 6 grupe, dupa aporturile acestora:

- grupa 1: produsele lactate (in principal calciu, apoi proteine si vitamine), adica iaurturi, lapte, branza de vaci, branzeturi variate etc.

- grupa 2: carne, peste, oua, maruntaie (proteine in principal, apoi vitamine din complexul B si fier);
- grupa 3: legume si fructe (vitamine, fibre, minerale, glucide “simple”, cum este fructoza);
- grupa 4: cereale si produse derivate, legume uscate (glucide “lente”, vitamine din complexul B si anumite minerale), adica paste fainoase, orez, cartofi, faina, paine, linte, fasole uscata etc.;
- grupa 5: substante grase (lipide, vitamine liposolubile), adica ulei, unt, smantana, untura etc.
- grupa 6: bauturi (apa, si nu alcool sau bauturi cu zahar!).

Echilibru nu mai trebuie realizat de-a lungul zilei, ci la fiecare masa in parte, la care toate grupele alimentare trebuie sa fie reprezentate. Fiecare este liber sa-si aleaga alimentele in functie de originea, activitatile si gusturile sale.

Ambele metode sunt bune si ne lasa o anumita libertate de alegere. Prezinta la fel de mult interes si sunt usor de inteles si de  pus in practica. Nici o cantitate nu este indicata, aceasta stabilindu-se in functie de nevoile energetice individuale.

Cerintele energetice ale organismului trebuie satisfacute prin alimentatie, prin intermediul a trei molecule: proteine, lipide si glucide in urmatoarele proportii in decursul unei zile:

- 12-15 % din aportul energetic total (AET) trebuie sa fie constituit din proteine, in proportia urmatoare: cca 70 % proteine animale si cca 30 % proteine vegetale.
- 30 % din AET trebuie sa fie sub forma de lipide, in proportia urmatoare: in jur de 1/3 sub forma de lipide de origine animala;in jur de 2/3 sub forma de lipide de origine vegetala.
- 55% din AET trebuie sa fie constituit din glucide, in proportia urmatoare: 2/3 sub forma de clucide complexe; 1/3 sub forma de glucide simple.

La fel, in ceea ce priveste mesele:

- micul dejun trebuie sa reprezinte cel putin 30 % din aportul caloric total;
- pranzul trebuie sa reprezinte 40 % din acest aport;
- cina trebuie sa reprezinte in jur de 30 % din aport.

Aceste recomandari sau orientari sunt destul de stricte si sunt greu de urmat in viata de zi cu zi; pentru echilibrarea alimentatiei individuale fiecare persoana poate gasi solutii simple care sa-i permita consumul unor cantitati care sa se apropie de necesarul caloric si cel nutritional.


I. Alexa