Am mai murit puţin

De ce să ne intereseze moartea lui Vaclav Havel? E doar un politician, de aici, din estul nostru cvasisălbatic. Unul cu un pic mai bun decât alţii, poate, dar, în cele din urmă, tot un politician.

Ei bine, o astfel de judecată e greşită. Cumplit, dureros de greşită, într-un moment în care democraţia europeană, pe fondul unei crize economice căreia nu i se găseşte soluţie, dă semne adânci de oboseală. 

Citiţi-i biografia. Faceţi un efort de câteva minute şi veţi vedea că Europa a pierdut nu un politician, ci şi un ultim romantic al democraţiei. Ca un paradox pentru unii, şi-a clădit cariera în spatele „Cortinei de fier”. Dar tot acolo a arătat că principiile nu mor. S-a bătut pentru ceva ce părea fără speranţă, ieşirea din comunism, şi a bifat, natural, triumful. Din aceeaşi spiţă e şi Nelson Mandela. Şi, ceva mai nebăgată în seamă, Doina Cornea. Într-o lume ce-şi pierde reperele, aceşti oameni sunt de nepreţuit. 

Havel a fost un veritabil „uomo universale”: scriitor, dramaturg, jurnalist, disident, politician, economist când a fost cazul, în toate atingând excelenţa. Sună aiurea, şcolăresc de laudativ, dar asta e! După un Ev Mediu tulbure, Renaşterea a fost epoca în care omul a fost ridicat pe piedestal. Ei bine, acea epocă pare să se încheie acum. Abia acum.

În cancelariile europene se vorbeşte iarăşi, cam din vară încoace, de război. America îl poartă departe, la o jumătate de glob distanţă. Germania a avertizat că Europa nu va avea şansa aceasta.

Egiptul e tulbure. Tot Orientul fierbe. Sudul Europei e un vulcan ce a început să fumege. Spre nord, întâlnirile liderilor europeni seamănă a comedie. Băsescu s-a dus cu pieptul bombat la summit. Şi, la cât haos e în Europa, părea îndreptăţit să-şi încoarde muşchii. România, cu o creştere de un pic peste 4 procente în trimestrul trei şi cu încă un estimat 1,9 pe ultimul, pare ferită de furtună. Acum. Pentru că, de mâine, nu se ştie.

În vremuri tulburi, oamenii-emblemă, ca Havel, sunt mai necesari ca oricând. Din păcate, iată, se sting. Şi par imposibil de înlocuit. Sarkozy, Merkel, Cameroon. Aceştia sunt liderii de azi ai Europei. Churchill sau De Gaulle, prin comparaţie, par atât de mari de parcă n-au existat vreodată!

Dan Brie