Când dai m*ie la statuie

Ca să fie clar de la început, condamn şi eu gestul celor patru tineri care au scris cu spray cuvinte obscene pe statuia lui Matei Corvin. Dar de aici şi până la a face din acest incident un subiect politic cu întindere naţională şi, mai mult, a-l transforma în subiect cu conotaţii etnice mi se pare un lucru cel puţin deplasat.

Ca să fie lucrurile explicite: tinerii aceia au scris „MUIE UDMR”, după mitingul de marţi seară organizat la Cluj. Cum era şi firesc, tinerii au fost reţinuţi şi conduşi la poliţie, iar apoi au fost sancţionaţi. Era o chestiune simplă, de drept comun, de tulburare a normelor sociale, cum de altfel corect cred că a tratat-o şi IPJ Cluj. 

Doar că între timp, probabil din lipsă de teme politice mai importante –cum ar fi nivelul de trai, de exemplu - liderii UDMR s-au inflamat în botoşei. 

„Am vorbit cu ministrul de interne, i-am cerut să acţioneze cu fermitate împotriva huliganilor, şi ca făptaşii să fie pedepsiţi. Aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că un protest paşnic, civilizat este admis într-o societate normală, dar nu putem lăsa ca aceste proteste să degenereze în acţiuni îndreptate împotriva comunităţii maghiare”, spune, de la cel mai înalt nivel, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, care este şi ministrul Culturii din România. 

Ca la fotbal, ţine să-l dubleze şi preşedintele UDMR Cluj, deputatul Mate Andras: „Organizaţia judeţeană UDMR Cluj consideră că participarea la manifestările de opinie libere, este un drept democratic al cetăţenilor municipiului Cluj-Napoca, cu condiţia să nu degenereze în vandalism şi profanare de monumente. Dezaprobăm orice manifestare ce foloseşte ca pretext acest drept pentru a vandaliza monumente, a distruge proprietăţi publice sau private sau pentru instigare naţionalistă. (…) Organizaţia judeţeană UDMR Cluj va lua toate măsurile posibile pentru a apăra comunitatea noastră şi bunurile acesteia şi în această perioadă tulbure”.

Pentru că declaraţiile celor doi lideri ai UDMR sunt în română, fac şi eu apel la dicţionarul explicativ al limbii române, unde ni se spune ce înseamnă vandalismul: „Dex VANDALÍSM s. n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor; p. gener.distrugere sălbatică şi nejustificată. – Din fr. vandalisme”.

Aşadar, în lumina limbii române, termenul vandalism folosit de liderii UDMR pare exagerat, fie şi numai pentru faptul că n-a fost distrus la propriu nimic, iar scrierea aceea nefericită şi condamnabilă în sine a fost imediat ştearsă de autorităţi, fără să lase vreun fel de urme asupra frumosului grup statuar din inima Clujului. 

De altfel, IPJ Cluj a încadrat fapta la prevederea privind „scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum şi dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunţurilor şi afişelor legal expuse în locuri anume destinate”.

Pe de altă parte, de la gestul inconştient a 3-4 tineri prea încălziţi la cap sau mai jos şi până la „acţiuni îndreptate împotriva comunităţii maghiare” şi „instigare naţionalistă” mi se pare o cale lungă ca de la Attila la Kelemen Hunor. Cred că este sub demnitatea liderilor UDMR să se coboare la nivelul unor zurbagii de pe stradă care fac exhibiţionism şi –pentru sănătatea relaţiilor interetnice - nu cred că e cazul ca asemenea gesturi să fie transferate în registru politic şi interetnic. Clujul este plin de inscripţii similare cu „.U.E Băsescu” sau „U.E PDL” sau „.U.E USL”, dar eu, ca român, nu simt că asta ar fi o acţiune îndreptată împotriva comunităţii româneşti şi nici semn de instigare naţionalistă, deşi unele dintre ele poate că au fost scrise de clujeni maghiari.

Ba uneori chiar simt o răcorire la vederea conţinutului unor asemenea mesaje; desigur nu şi în ce priveşte locul în care ele sunt inscripţionate. Iar ca să vorbim până la capăt în limba română, muia nici nu e aşa de rea, potrivit dex-ului românesc: muie, mui s. f.(obs.) 1. gură. 2. contact sexual oral; múie s.f. (reg. argotic) gură; (în expr.) a duce cu muia = a amăgi, a înşela, a duce cu vorba; MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. şi mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. Mui (Graur, Juilland); a-i da cuiva muie expr. (obs.) a invita un partener la sex oral (la felație).

Şi ca să ne mai descreţim frunţile încruntate de politicieni, până la urmă nu cred că liderii UDMR n-or fi practicat-o şi ei vreodată cu plăcere.

Marius Avram