Cu partidul in buncar

Pe cand eram in armata, la Dej, s-a intamplat sa fie cutremur. Imediat, a venit ordin ca toata lumea sa fie consemnata in cazarma. Se decretase „stare de necesitate”. Nici ofiterii nu aveau voie sa paraseasca garnizoana fara o invoire speciala. Toate „biletele de voie” s-au anulat. S-a sunat alarma, iar trompetistul a sunat adunarea. Am stat vreo trei ore incolonati pe platou, forfotind nedumeriti si speriati, am mai stat vreo doua ore cu echipamentul de lupta lamga noi in sala de mese, fara sa ni se spuna din ce cauza. In cele din urma, blindajul informational a fost ridicat, ni s-a spus ce s-a intamplat si am fost trimisi la culcare.

Cred ca sentimentul de „consemn in cazarma” trebuie sa-l fi trait si parlamentarii PDL si UDMR joia trecuta, spre seara, cand presedintele Basescu le-a transmis ordinul ca sambata sa se intruneasca Birourile permanente ale celor doua camere, iar duminica sa se voteze Motiunea de cenzura. Pe nepusa masa, „comandantul suprem” a decretat „starea de necesitate”. Trompetistii au sunat din goarna, partidul si guvernul s-au retras in buncar.

Imediat, de pe ecranele televizoarelor si-au luat zborul stoluri de ineptii: dictaura, lipsa de respect fata de parlament, incalcarea regulamentelor, legilor si constitutiei etc. Nu as fi crezut ca analistii politici si jurnalistii sunt atat de batuti in cap. Caci pe domnul Basescu chiar il doare in cot de parlament. Dar asta se stie. S-a spus ca ceea ce voia dansul sa evite era intalnirea parlamentarilor puterii cu electoratul in week-end. Dar si pe parlamentarii PDL si UDMR ii doare in cot de electorat. Si asta se stie. Atunci?

Eu cred, la fel ca si presedintele Basescu, ca parlamentari puterii trebuie sa stea in consemn, in „cantonament”, ca sa nu se intalneasca cu mamele lor, pensionare, carora le este rusine sa mearga la piata, le este jena sa iasa pe ulita, caci vecinele nu le mai saluta, nu le mai invita la cafea, ori le privesc stramb, sa nu se intalneasca cu sotiiile, care si-au vopsit parul si si-au pus peruci ca sa nu le cunoasca prietenele din copilarie si vanzatoarele de la magazinul din colt, sa nu se intalneasca cu proprii lor copii, care stau mai mult in casa, caci copiii din bloc si colegii de scoala nu se mai joaca cu ei. Astea sunt lucruri care dor si care pot clatina „pregatirea de lupta” a partidului.

Toata discutia asta ar fi putut fi evitata, daca presedintele Basescu organiza, tam-nisam pentru sambata si duminica o Olimpiada PDL obligatorie: jocuri le lab-tenis, miute, popice, septic american, septic simplu, badminton etc in subteranele Casei Poporului. In plus, pana la urma, urmand un program riguros (sedinta-masa-popice) oamenii astia s-ar fi obisnuit cu ideea ca fac parte dintr-un partid de cazarma, de buncar.

Ion Muresan