Dupa 20 de ani

Citind cartea „Lexus si maslinul” a lui Thomas Friedman, jurnalist laureat de trei ori cu prestigiosul Premiu Pulitzer, ai impresia ca pe noi, romanii, actuala criza mondiala ne-a trezit la realitate, dupa 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului. Sau, mai rau, dobandesti convingerea ca am irosit intregul deceniu '90 cu tot felul de formule reformiste care mai de care mai straine de realitatea internationala. Datorita unor elite nepregatite pentru rolul istoric pe care il aveau, Romania nu a realizat schimbarea fundamentala de sistem impusa de trecerea de la Razboiul Rece, la globalizare. In timp ce noi ne „razboiam” cu minerii si ne certam pe seama ramasitelor comuniste, lumea traia primele simptome ale trecerii de la un sistem „inghetat”, bazat pe disputa pentru intaietatea politica dintre doua superputeri, SUA si Uniunea Sovietica, la unul in care statele nationale incepeau lungul si anevoiosul drum al integrarii in economia de piata mondiala. Cartea lui Friedman a aparut in 2000 si are ca „scena de deschidere” un capitol intitulat „Lumea are 10 ani”, preluand ideea lansata intr-un comunicat de presa al Fondului de investitii Merrill Lynch inca din 1998: „S-a nascut odata cu caderea Zidului in 1989. Nu e nimic surprinzator in faptul ca cea mai tanara economie din lume - economia globala - inca isi mai cauta steaua calauzitoare. Complicatele mecanism de control si echilibru care stabilizeaza economiile necesita timp.

Numeroase piete globale au fost deschise de curand si sunt guvernate deocamdata mai degraba de emotiile participantilor decat de pumnul de fier al statului”. Este foarte adevarat ca si Romania a trait la maximum emotiile de dupa prabusirea „zidului ceausist”, care ne-a izolat peste doua decenii de pulsul lumii libere. Emotii am avut mai ales datorita noilor conducatori care vorbeau cu manie proletara de predecesorii lor, pentru ca intinasera valorile socialiste. Emotiile s-au prelungit pe toata durata ultimului deceniu al secolului XX, cand „pumnul de fier al statului” a fost facut tandari de noile demagogii si de lipsa simtului civic, intr-o societate inca netrezita la realitate, dupa o jumatatea de veac „privind mereu spre Rasarit”.

Acum vorbim pana la disperare de o criza ce ne-a lovit pe „neasteptate”. Armate de comentatori apar la televizor, precum revolutionarii din decembrie '89. Vedetele (tele)media se intrec in a ne spulbera ultimele sperante. Sub comunisti, romanii si-au respectat strepezit conducatorii, apoi, in gura mare, pe urmasii acestora, pentru ca astazi sa fie demoralizati de prestatiile indoielnice la varful societatii. Minciunile oficiale de altadata si smiorcaiala populara pe seama eternului „nenoroc-la-conducatori-buni” se razbuna astazi pe intreaga societate. Macar daca am recunoaste, cu mana pe constiinta, ca traim de mult un simultan de crize (de comunicare si solidaritate nationala, de gestionare fara cap a interesului public si risipire a valorilor proprii - daca e sa le amintesc pe cele care, in opinia mea, sunt cele mai grave), ce ne-a creat spectrul alienarii. O jumatate de veac ne-am imbatat cu iluzia „omului nou”, eroul muncii socialiste, si realizari epocale suflate in „aur”. Ne-am incolonat disciplinati spre zari albastre, sub comenzile cele mai aberante care s-au dat vreodata pe aceste plaiuri. Si a trebuit sa cada Zidul Berlinului ca sa ne dam seama ca venise timpul eliberarii noastre. Nu ne-am bucurat insa prea mult de binefacerile libertatii, caci fara sa ne dam seama ne-am trezit in criza mondiala, de parca am fi lipsit de pe planeta 20 de ani. Acum, cautam buimaci sa „invingem” criza, in realitate labirintul in care demult am intrat. Cautam solutii cu gandul ca ni le va „sufla” cineva, in timp ce parem coplesiti de teama de noi insine si neincrederea in propriile judecati.

Daca in timpul Razboiului Rece, „secera si ciocanul” ne tineau la adapost de „pericolul consumismului” de dincolo de Zidul Berlinului, astazi criza globala ne obliga sa recunoastem pericolul alienarii din interior: un inamic invizibil, mereu in lupta cu simtul nostru civic - prea anemic pentru a iesi invingator, dupa doar 20 de ani de libertate.

 
Dorin Teodorescu