Iluzia unei guvernari cu o mostenire-avorton

de Liviu Stanciu

www.bungust.com

Inceputul lui 2010 a gasit Romania intr-o drama a cufundarii in banalitate. N-au fost decat eufemisme sincere toate urarile de bine si de trai mai decent pe care le-am primit fiecare in noaptea dintre ani. Stiam ca realitatea este mult mai cruda decat dulcegariile unor cuvinte care au devenit traditie nu din rulajul lor mecanic pe buzele romanilor, ci din incapacitatea de a devenit reale, concrete, palpabile si neiluzorice.

Dupa ce, in 2009, Romania a cunoscut o criza politica de cateva luni bune, bazata pe un trecut lipsit de educatie al unor politicieni care au ajuns la fundul sacului nesimtirilor fata de tara, alegerile prezidentiale n-au adus decat aceeasi arhicunoscuta mizerie pe ecranele televizoarelor si in mintile postacilor de partide, ale caror discursuri demagogice au fost copiate la indigo dupa un scenariu incompatibil cu evolutia omenirii.

Desi, in urma alegerii poporului (ori a sefilor din sectiile de votare, adevarul este relativ), conducerea tarii a ramas aceeasi, atitudinile duplicitare si discursurile referitoare la mostenirea-avorton pe care a primit-o actualul guvern de la cel de dinainte – cliseu politic cu radacini mezozoice in istoria Romaniei – au ramas cu aceleasi turbulente mentale, menite sa duca la disperare rabdarea unui popor votant, care a gresit enorm cand si-a pus speranta in mai bine.

Frazele banale, lipsite de continut concret, capacitatea extraordinara a guvernantilor de a repeta la nesfarsit aceleasi greseli, certurile de interfata TV, aparitia unor personaje incerte (sau preafrumoase) in fruntea unor ministere pe mana carora au incaput miliarde de euro si, mai nou, candidaturi imberbe in Parlamentul Romaniei au menirea sa creeze un scenariu SF pentru viitorul murdar pe care-l asteptam. Cotele paroxistice la care s-a ridicat infamia au depasit cu mult pragul de inundatii morale si au rupt podurile gandirii unor oameni simpli, care au crezut in mostenirea saraca a unei tari in deriva.

Speranta romanilor, muribunda si cu spumele bolii copilului la gura, tinde sa-si dea obstescul sfarsit nu intr-un cosciug traditional, imbracat in hlamida alba a suferintei, ci intr-un maldar de mizerie, in pozitie fetala, cu sangele uscat in grimasa adanca din coltul gurii, scarbit ca a tras pe nari aerul tare al unei epopei cu final tragic.

Recentele dezbateri pe bugetul lui 2010 ne-au dovedit – a cata oara? – ca metehnele politice nu pot coincide niciodata cu realitatea cruda, jalnica lupta pentru bani politizati transformand starea de asediu, de un patetism crancen de ieftin, intr-o drama de provincie, cu actori slabi, replici uitate si sufleori beti.

Ne-am lamurit ca bugetul pe 2010 trebuie sa acopere gaurile create in vistieriile clientelei politice. Acolo unde s-au intamplat fenomene paranormale de “ajustare” a bugetelor de campanie, vidurile trebuie re-astupate. Redirectionarile fondurilor unor primarii catre partidele aferente sunt prioritare, asa ca singurii bani ce ne mai pot salva vin din imprumuturi nesigure, de la un FMI-coana-mare, plin de idei nastrusnice cand vine vorba de primit banii inapoi.

Nu ne mai surprinde scenariul lui “nu sunt bani”. Efortul disperat al opozitiei de a demonstra ineficacitatea bugetului si de a rasturna mentalitati de ciment tinde sa se transforme intr-un car alegoric din care ni se va arunca paine mucegaita. Circ avem.

Convulsiile legate de numarul tot mai mare de someri, de firme si patroni care dau faliment peste noapte, de declinul economic, de ziare care mor, de o presa care se va imputina pana la ridicol, inchistata in tortura medievalei “Fecioare de fier” a taxelor pe drept de autor, au menirea ferma de a idolatriza pesimismul clasei sociale cazuta in dizgratia puterii.

Poporul a dovedit ca nu poate lupta cu coruptia. Tot el a dovedit ca are incredere in clasa politica (din moment ce stampilele au cazut in ploi peste chenarele cu nume de virtuali presedinti), dar nu are viziune curata despre viitor.

Credem ca ne va fi mai bine de frica sa nu credem ca ne va fi mai rau. Paradoxurile ne-au astupat gandurile, asa cum lepra acopera un corp perfect sanatos. Ne facem sperante doar pentru ca avem in sange suferinta tacita a unei mosteniri balcanice defectuoase.

Nu mai credem in viitor! Noi nu mai credem in idei-avorton! Noapte buna, Romania.

Liviu Stanciu – www.bungust.com