Protestele si vocile din dulap

In acest articol este vorba despre faptul ca poporul si guvernantii Romaniei traiesc in doua lumi paralele. Situatia aceasta ar putea fi diagnosticata drept schizofrenie politica. Orice dictionar de psihiatrie enumera printre simptomele bolii delirul, halucinatiile, ruptura la nivelul semnificatiei intre planul realitatii si cel al ratiunii si afectivitatii. Un exemplu la indemana oricui este felul in care guvernantii tarii noastre inteleg protestele, care se tin lant in toamna asta.

Protestul este un mod de manifestare a nemultumirii fata de o situatie de fapt, fata de niste masuri considerate nejuste, abuzive, daunatoare, fata de incalcarea unor drepturi legale etc. Protestele se pot exprima oral, in scris, prin fapte. Semnalizeaza ca natiunea incearca sa denunte, sa rezilieze „contractul social”. Semnaleaza faptul ca guvernul si presedintele nu au indeplinit „contractul de management” inscris in Constitutie.

Iata, internetul nu a fost niciodata atat de furios, de galagios, de recalcitrant, de plin de injuraturi la adresa puterii ca astazi. Urmeaza petitiile scrise, sinuciderile, greve ale foamei, imaginile televizate ale disperarii si mizeriei, marile manifestatii si marsuri de protest, sloganurile pe care le poarta pe pancarte sau le scandeaza manifestantii. Ei, bine, guvernantii nostri, sunt convins, vad in fiecare manifestatie sindicala un picnic: pe campuri inflorite, cu stegulete colorate in maini, poporul muncitor a iesit sa se bucure de sarbatoarea zilei recoltei, de ravasitul oilor, de festivalul palincii.

Sigur, ghiftuiti de mititei si sarmale si ametiti de alcooluri tari, se mai intampla ca oamenii acestia sa vorbeasca si prostii, sa injure, sa strige tot felul de mascari, sa se ia la bataie. In fine, protestul este un gest de aprobare, un gest de multumire, o manifestare a unei vesele democratii. In halucinatiile guvernantilor Romaniei, greva foamei este asumarea unei diete severe, sinuciderea un gest de alcoolic.

Cu cat tara se scufunda in saracie, cu atat guvernantii au un comportament tot mai triumfalist. Tara moare pe muzica Odei Bucuriei. Numai un partid schizofrenic ar putea incepe Campania electorala intr-o vreme de restriste: doctori Ciomu vorbind despre stimularea virilitatii, asistente medicale care prajesc copii in incubatoare vorbind despre grija fata de tanara generatie etc.

Imaginea, de un nemasurat ridicol, a debutului Campaniei electorale a PDL de la Suceava mi-a amintit de o carte pe care am citit-o pe vremuri, o carte scrisa de colonelul Ciacanica despre un celebru criminal in serie, care ingrozise Ardealul, „omul cu ciocanul”. Acesta, mecanic de locomotiva fiind, nu a oprit trenul in statia Huedin, pentru ca o „voce din cap” i-a ordonat asta. Criminalul isi amenajase un altar al „vocii din cap” intr-un dulap din camaruta lui. Pot doar presupune ca „vocea din cap” vine de la Cotroceni. Dar cu siguranta soarta PDL si UDMR este aceea de a ajunge niste partide de dulap.

Ion Muresan