Reformă cu epoleţi

Traian Ungureanu, jurnalist, inclusiv cronicar sportiv, şi europarlamentar, a făcut azi o mărturisire care s-a vrut amuzantă. „Fiind confundat cu premierul, am primit o colecţie impresionantă de sms-uri, prin care eram felicitat pentru numire, dar mi se şi cereau numere de telefon, alături de numeroase favoruri”, a spus Traian Ungureanu.
Situaţia e uşor de înţeles. Un premier bun e un premier util. Cel care face şi întoarce favoruri. Mihai Răzvan Ungureanu are puţin timp la dispoziţie. Alegerile deja bat la uşă, astfel că, orice ar vrea să facă, trebuie să se mişte iute. Sigur, se zice că e dorit pe termen lung. N-aş crede, însă. E un premier de vreme rea, destule i se vor sparge în creştet, nu sunt îndoieli din acest punct de vedere.

Mihai Răzvan Ungureanu a făcut azi, la rândul său, o declaraţie amuzantă. Şi anume că vrea să reformeze Poliţia, un organism la fel de maleabil ca un zid de beton. Au mai fost încercări. Diversele grade de general au fost înlocuite cu cele de chestor. Colonelul e comisar. Sună altfel, dar cam tot aia e. Mai puţin milităria. În unele cazuri, intriga şi relaţiile au înlocuit-o cu succes, că şi Poliţia e tot de p-aici, de prin România. Dacă Răzvan Mihai Ungureanu, venit din structurile SIE, va încerca să forţeze lucrurile, nu va reuşi nimic.

Pe de altă parte, uneori Poliţia a fost comparată cu o un soi de caracatiţă. Mare şi nu de puţine ori periculoasă. Agentul de la radar cică stă cu ochii pe tine, gata să te înhaţe, adică eşti infractor în ochii lui, înainte să-şi scape pedala. E de rău, se spune, şi dacă eşti păgubit. Nu se ştie niciodată cum şi de ce, din parte vătămată rişti să ajungi acuzat. Şi lenea e mare, uneori. Dacă nu intervine nimeni pentru tine e posibil să ai surprize, cu legea în braţe. Dosarul tau se poate scoroji prin fişete. O simplă apăsare pe butonul Enter de la calculator devine un act dificil, care se petrece doar la intervenţia şefului. Sesizat şi el, obscur, din altă parte.

Dar, poliţiştii sunt şi ei oameni. Poate că, în acest moment, asta îi scapă lui Răzvan Mihai Ungureanu. Oameni nu de puţine ori singuri în faţa pericolului. Sistemul îi protejează doar în teorie. Infractorul afla repede unde stă cel care l-a luat de guler pentru a-l trimite în puşcărie. De aici până la şantaj e doar un pas. Până la intimidare, încă unul. Premierul vorbea azi despre poliţişti cu cătuşe, arătaţi la televizor. Unii s-au crezut şmecheri şi au căzut în plasă. Alţii, însă, au poveşti interesante de spus. În care nu sunt ei personajele principale.

Poliţiştii, altfel, ajung de prea multe ori singuri la o intervenţie. Iar când sunt obligaţi să folosească arma, au de dat explicaţii în faţa procurorului. Dosarul penal nu e departe, deşi, tot aşa, în teorie sunt îndreptăţiţi să folosească pistolul. Unul care, de la peste 10 metri distanţă, îşi atinge cam greu ţinta. E necalibrat, ca întregul sistem. Un sistem care, fireşte, plăteşte prost. Cumplit de prost.
Premierul Ungureanu ar trebui să plece, poate, de la schimbarea procedurilor. Apoi să se uite la oameni. Dacă-i dă afară, să n-o facă la kilogram. Şi să aducă alţii, pentru că, oricum, în Poliţie nu sunt oameni destui. Rapoartele spun că România e o ţară sigură. Dacă-i întrebi pe români, vei vedea, însă, că nu-i chiar aşa. Pot chiar să plusez: se simte cineva în siguranţă? Nu cred.
Un premier bun e un premier util. Nu juntei, ci omului de rând. La fel, o Poliţie bună e una care protejează. Pe toţi. Inclusiv pe ea însăşi.

Dan Brie