(VIDEO) Vali Serban: „Este nevoie de generatia a treia”

Pentru iubitorii muzicii folk, o reintalnire cu una dintre figurile emblematice ale acestui gen muzical din Romania, discutia pe care citynews.ro o propune de aceasta data cititorilor sai este un alt fel de destainuire, fara portativ, pe care o face cantautorul Vali Serban, cel care si-a dedicat 30 de ani din viata muzicii folk si care de patru ani isi „dirijeaza” propriul vis,  festivalul concurs national de muzica folk „Ziua de maine”.    


-Vali Serban, esti unul dintre cei care stau pe cel e mai inalte „jilturi” ale muzicii folk din Romania. Provocarea pe care ti-o lanseaza citynews.ro astazi este sa vorbesti despre muzica folk, trecut, prezent, viitor, deocamdata.

-Nu e neaparat o provocare, este chiar un placut prilej de a vorbi inca odata despre muzica folk, pentru ca pentru mine si pentru colegii si prietenii mei din folk, reprezinta tot ce e mai important in viata noastra si atunci nu exista niciodata provocare atunci cand este sa vorbim despre viata noastra.


Genul folk este un gen cu totul special in Romania, absolut original, desi vine pe cai ocolite, s-a constituit , s-a asezat pe meleagurile noastre din balada irlandeza si scotiana, dusa in Statele Unite, s-a transformat o parte in muzica country si apoi impreuna cu rezonantele baladelor irlandeze si scotiene si impreuna cu rezonantele muzicii country s-a intors in Romania odata cu valul Power Flower din anii ’60, insa din fericire si spre mandria noastra a tuturor celor ce am construit si construim muzica folk , am reusit sa cream o linie melodica, o linie de exprimare scenica si o linie de cosntructie scenica cu totul originala. Genuri muzicale precum muzica folk asa cum este ea in intregul sau, nu exista nicaieri in lume desi, peste tot in lume, exista baieti cu chitara si fete cu chitara.


-E adevarat, toata lumea stie despre trecutul tau glorios in muzica folk, dar vorbeste-ne si depspre prezentul si viitorul tau glorios, de ce nu?


-In acest moment, muzica folk a ajuns la o maturitate deplina, daca ma refer la primele doua generatii, pornind de la Doru Stanculescu, Marcela Saftiuc, apoi Vintila, Vali Sterian, o generatie de tranzitie cum a fost Vasile Seicaru, Victor Socaciu, Stefan Hrusca, si apoi generatia a doua, prin Tatiana Stepa, Cristian Buica, Maria Gheorghiu, deci, aceste doua generatii au ajuns la deplina maturitate de exprimare, de tinuta morala, estetica.


Noi, de foarte multi ani, si eu , prin festivalul „Ziua de maine”, unul dintre cele mai importante festivaluri la nivel national, incercam sa aducem pe scena si in media, televiziuni si radiouri in special, sa aducem si ceea ce trebuie sa fie generatia a treia. Eu explic de fiecare data si discut cu prietenii mei, de ce este nevoie de generatia a treia. Muzica folk cu cele doua generatii reprezinta practic o pereche. E ca si cum o familie nu ar avea copii. Adica, aproape nu s-ar justifica ca si principii, ca si planuri de viitor. Generatia a treia, practic, ar fi copilul primelor doua generatii. Spre marea mea bucurie, in toamna aceasta, la noi, la Alba Iulia, la festivalul „Ziua de maine”, la Bistrita , la „Bistrita folk” si la „Om Bun” la festivalul lui Victor, de la Bucuresti, am vazut, in sfarsit, aparand tineri care  cu siguranta vor face parte din generatia a treia.


- Ce are Alba Iulia asa de special, in afara de Vali Serban, incat sa justifice organizarea unui asemenea festival de folk, pe de o parte si, pe de alta parte, unde vrei sa il aduci?


-O luam in ordinea inversa a intrebarii. Alba Iulia l-a avut de vreo 30 de ani, pe Vali Serban, care a visat sa faca un festival timp de 30 de ani. Apoi, acum patru ani, visele lui Vali Serban si proiectul sau de realizare a unui festival national s-au intalnit cu o echipa formidabila de la Consiliul Judetean. Nu enumar nume pentru ca ar trebui sa ocupam tot spatiul, atat de multi prieteni si oameni de isprava si profesionisti in organizare s-au implicat in cele patru editii. Unde vreau sa ajung? Sa se poata spune in fiecarea an ca aceasta editie a festivalului concurs national de muzica folk a fost cea mai buna din tara.


- Toata lumea cunoaste ca ai un spirit ludic extraordinar. Esti si maestru de ceremonii mai nou, esti un om plin de viata. Sa intram putin, pentru sarea si piperul conversatiei, intr-un detaliu remarcat in presa. Te-ai recomandat, la un moment dat, drept Avram Iancu de Hunedoara...


-Sa povestesc ce s-a intamplat, sa nu existe confuzii...Eram in fata Casei de Cultura din Bistrita, incepea festivalul „Bistrita Folk” si chiar in fata treptelor spre intrarea in fata Casei de Cultura, a venit spre mine o doamna, care mi-a spus aproape acuzativ: Sunteti Tudor Arghezi! Bineinteles ca a urmat un moment usor confuz, mi-am revenit primul si bineinteles ca i-am raspuns cu calm, cu respect, nu, doamna, eu sunt Avram Iancu de Hunedoara. Bineinteles ca povestind dupa o jumatate de ora salii acest incident, era sa pun mana de la mana cu spectatorii bani sa cumpar scaune. Era sa se rupa scaunele de ras. Se intampla lucrurile acestea in muzica folk, se intampla in toate genurile muzicale. Niciodata oamenii de caracter, oamenii cu simtul umorului, nu se pot supara pentru asemenea incidente, cu atat mai mult cu cat noi toti stiam ce a vrut sa spuna acea doamna. Doamna vroia sa spuna ca sunt Tudor Gheorghe.


-Exista ucenicie intr-ale folkului si daca da, ai ucenici? Daca nu, de ce nu ?


-Ucenicia intr-ale folkului are doua aspecte, foarte clare: pregatirea individuala, care incepe din momentul in care-ti place acest gen, ai o chitara, incepi s-o stapanesti, lucrezi, sa zic, opt ore pe zi, pana nu-ti mai simti degetele, incerci si sa compui, reusesti - de exemplu din 100 de aspiranti nu se ridica la nivelul competitiei profesionale mai mult de cinci. Acei cinci vor fi acceptati, fireste, dupa concursurile care se practica. Aceasta este cea de a doua etapa a uceniciei, in momentul in care urca pe scena. Nu este neaparat ucenicia tehnica, ucenicia de compozitie. Este ucenicia cea mai importanta pentru un om care urca pe scena, comportamentul profesional, lejer insa respectuos in fata spectatorilor. Aceasta ucenicie dureaza foarte multi ani. E posibil ca in fata ta sa existe si 100 de spectatori pe care-i observi pe fiecare in parte si stii foarte bine ca si ei te studiaza cu atentie, sau poti sa canti in fata a zece mii de oameni, ceea ce pentru multi inseamna o napasta, daca nu reusesc sa cumuleze destula experienta, destul calm si detasare in momentul in care urca pe scena.


Acesta este tipul de ucenicie, deci cele doua tipuri de ucenicie, ucenicia personala, in camera ta de studiu si ucenicia de scena, unde, intr-adevar, daca esti atent si esti facut pentru asa ceva, inveti aproape tot de la cei care au deja experienta pusa la punct.


-Maestre Vali Serban, actorul, artistul, interpretul, cantautorul de muzica folk- in timpul crizei globale, financiare, economice si morale ?


-Inainte de a raspunde la intrebare trebuie sa subliniez ca ne aflam intr-un spatiu cu totul si cu totul deosebit, in Sala Regala a ansamblului arhitectural Hotel Medieval din incinta Cetatii medievale Alba Carolina, care gazduieste cu multa prietenie si amabilitate spatiul acestui interviu si incep, povestind despre recesiune, criza, cu spatiul turistic, pentru ca ansamblul arhitectural are si Traseul celor Trei Fortificatii- turismul are un mare avantaj in perioada aceasta de recesiune.


Este singura sfera de activitate economica, pentru ca exista atat de multe orase in lume care traiesc din turism si traiesc foarte bine – turismul este singura sfera economica care nu poate fi atinsa de recesiune. Oricat de mare ar fi recesiunea, setea de nou, curiozitatea in fata spatiului istoric, nu se opresc in fata unui bilet de zece lei.


-Poate ca e vorba si de o forma de terapie a oamenilor in perioada de criza...


-Absolut, noi avem chiar si acum, in perioada dintre doua sezoane, vin turisti din alte localitati si pe la 11 noaptea... Vreau sa spun ca setea aceea de cunoastere se manifesta la orice ora din zi si din noapte, 24 de ore din 24. Celelalte aspecte ale crizei ma afecteaza in masura in care foarte multi organizatori ezita in a se avanta in organizarea multor spectacole pentru ca oamenii sunt inspaimantati sau mai exact au fost inspaimantati.


Nu e chiar atat de rau dar nu poti judeca omul obisnuit atunci cand ia o decizie influentat de tot felul de ganditori de serviciu. Personal, cred ca recesiunea inseamna o mare tristete. Am inceput oricum cu stangul dupa 89 si in momentul in care lucrurile incepeau incet incet sa mearga spre inainte si in sus, vine aceasta lovitura pe care, fireste, o natiune mai mica si cu economie mai putin solida o resimte mai din plin decat natiunile mai puternice. Insa, noi am fost obisnuiti sa trecem din criza in criza, din catastrofa in catastrofa, din dezastru in dezastru, si daca am ajuns pana astazi cand vorbim despre criza, cu siguranta ca o sa trecem si peste asta.


-Nu stiu daca–ti fac o surpriza, dar as vrea sa fie asa ca sa vedem cum reactionezi... Inainte de interviu, am vazut pe e-bay ca unul dintre albumele tale, „Ultimul lup” se vinde cu 16 dolari. Se face comert cu albumele tale. Stiai?


-E foarte bine. Nu stiam, e o surpriza placuta. Eu, de mult, de cand am scos primul album, „20 de ani” se numea, le spuneam tuturor acelora care ma avertizau  ca se copie, - sunt unul dintre putinii care se bucura. In momentul in care muzica ta a ajuns obiect de contrabanda, inseamna ca lucrurile merg spre bine. Ma bucur foarte mult, mi-ai facut chiar o surpriza placuta. N-am nici un fel de pretentie, nu-mi trebuie cota parte. Sa ajunga si la 100 de dolari. Inseamna ca atunci, acest obiect de contrabanda are o valoare deosebita.


-Se preciza ca nu era de contrabanda.


-Contrabanda, in sensul ca se face fara acceptul meu direct, adica fara contract. Dragii mei, cat doriti, dar trimiteti si prin tarile calde, cat mai multe !



Interviu realizat de Emanuel Stoica