Jean, nemuritorul

Acum doua luni, Jean Padureanu era un om disperat. Nu avea antrenor, nu avea bani si echipa era condamnata la retrogradare. Putini mai credeau ca Gloria mai are vreo sansa. Chiar si versatul Halagian, un mercenar specializat in salvari miraculoase, prieten de-o viata cu Lordul, sarise din barca bistriteana, ca nu cumva sa se inece odata cu ea. Si totusi, Padureanu, la 74 de ani, intr-o jungla cum e Romania de azi, printre sacali feroce cum sunt cei din lumea fotbalului, fara malai in buzunare, a reusit sa supravietuiasca. Din nou. A cata oara?

A gasit antrenorul potrivit si l-a propulsat scurt printre cei mai buni din Romania. A convins din nou primaria sa-i dea bani multi si a inventat un jucator cu care poate produce oricand 1 milion de euro. A castigat 4 meciuri la rand si echipa e pe primul loc in clasamentul returului. Peste 4.000 de bistriteni au aplaudat ieri, in picioare, o Glorie renascuta, ce parca joaca mai bine ca oricand in ultimii 20 de ani.

Ca un jucator de poker ce are mereu un as castigator la manseta, Jean Padureanu isi lasa cu gura cascata toti adversarii. Nu spune niciodata pas, isi amaneteaza ceasul si in final se ridica invingator de la masa. Nu tanjeste niciodata la potul cel mare, nu e hulpav, nu triseaza mai mult decat ceilalti, pe care ii cunoaste ca pe propriile buzunare. Scopul lui nu e sa se imbogateasca, ci sa joace si maine la aceeasi masa.

Nu poate spune nimeni daca e un personaj pozitiv sau negativ. Imaginea lui e nedefinita, ca un un vant puternic ce stii ca te poate pune la pamant, dar care iti poate umfla panzele pentru a te duce mai departe. Toata lumea stie ca e influent, dar nimeni nu intelege pe deplin in ce consta forta lui. In bani? Nici vorba. In caracter? Exista contestatii. Singurele certitudini sunt faptele, efectele.

Padureanu a traversat cu succes toate sistemele din ultimii 40 de ani. Politice, fotbalistice, economice. S-a adaptat perfect la comunism cand Gloria era mai celebra in Divizia B decat multe echipe din A. S-a invatat repede si cu democratia, ba chiar a inventat concepte noi cum ar fi reciprocitatea, cooperativa sau meciul strategic. S-a lipit de orice orice regim politic, pesedist, penelist, pedelist si chiar udemerist. A invatat din mers cum e cu TVA-ul, cu impresarii, cu marketingul sau cu managementul. A inteles la fel de bine jocul cu interi in atac, ca si sistemul cu un singur varf. Nu-l poate pune nimeni la pamant desi da senzatia mereu ca se lupta cu mainile goale.

Jean Padureanu e un nemuritor, din acela ca-n filmele cu Christopher Lambert. Si nu mai are cu cine se lupta fiindca a ramas singurul.

Adrian Linca