Dracul e mai negru...

In acest articol e vorba despre strategia prin care suntem convinsi sa spunem ca pelinul e dulce. Strategia asta de manipulare, veche de cand lumea, urmareste sa obtina de la prosti si naivi si onestii creduli o singura exclamatie: „Nu e dracul atat de negru cum se spunea!”. Ei, in fond, ce pericol ne poate pandi dintr-o biata exclamatie? Sa o luam cu binisorul.

O celebra sentinta (cu iz scolastic) zice ca diavolul se ascunde in amanunte. Ei bine, daca nu suntem atenti la amanunte, dracul din exclamatia despre care vorbim va fi pe zi ce trece tot mai alb. Intr-un tarziu, cand va fi prea tarziu, o sa fim convinsi ca negrul e cu totul si cu totul alb si ca raul e cel mai bun lucru ce ni se putea intampla.

In pictura, inca de la Leonardo Da Vinci, tehnica asta de „manipulare” poarta numele de „sfumato”. Straturi translucide de culoare, unele peste altele, fac trecerea de la o nuanta la alta abia perceptibila. E ca si cum ai privi lucrurile prin fum. Si nu ai mai vedea degradeurile. Si ajungi, daca fondul tabloului a intunecat, ca o poata gri sa ti se para de o mare luminozitate. Sa ti se para, asta pentru a trece lin de la manipularea artistica la cea sociala, ca vezi un fel de „luminita de la capatul tunelului”.

Asadar, Traian Basescu a iesit din incurcatura provocata de Legea pensiilor, spaland in acelasi timp si strampii Robertei Anastase, pe un motiv demn de miscarea feminista americana: femeile sunt diferite de barbati. Deci ele trebuie sa se pensioneze mai repede, la 63 de ani. Ura, striga doamnele, nu e dracul chiar atat de negru! Si, parca, le-a incoltit in strop de simpatie in suras.

Emil Boc, la debutul Campaniei electorale a PLD, la Suceava, declara ca in 2012 partidul sau va fi cel mai iubit dintre partide. M-am intrebat pe ce se bazeaza. Pai. Pe aceeasi exclamatie: dracul nu e atat de negru precum se spunea! Caci inca din 2011 salariile vor creste cu 14 la suta. Din cei 25 la suta care ni s-au taiat, 14 la suta ni se vor restitui. Raul cel mare, datorita grijii acestor oameni, a devenit un rau mai mic, mai digerabil, mai acceptabil.

Tactica aceasta a dat bune rezultate in vremea comunismului. Pe atunci, sociologii de serviciu lansau zvonuri pe post de sondaje sociologice. Prelucrau rezultatele si dadeau verdictul: masura e prea dura. Drept care se lua o masura mai blanda: populatia avea dreptul la un kilogram de carne, nu la o jumatate de kilogram cum se zvonise! Nu e dracul atat de negru pe cat se zvonise! exclama populatia fericita.

Tehnica asta mai e cunoscuta sub denumirea de „securistul bun si securistul rau”. Unul il batea pe „bandit”, celalalt il salva, vorbea bland si il certa pe cel rau. Uite, domnule, cata eleganta la acest anchetator, militian, calau, nu e dracul atat de negru! exclama „banditul politic” si devenea mai cooperant.

La fel ca in acea vreme, cu Boc in rolul militianului rau si cu Basescu in rolul militianului cel bun, prin 2012 vom ajunge sa ne iubim cu disperare calaul.

Ion Muresan