Manelismul in arhitectura si urbanism

O noua fabrica este pe punctul sa-si deschida portile in orasul nostru. Din pacate nu in zona industriala ci la intrarea in Parcul Municipal. Niste intreprinzatori locali, priceputi in a face bani de pe urma  prostiei omenesti, au reusit sa puna la pamant vechiul Codrisor si sa ridice pe locul cochetei si indragitei terase o constructie de un maxim prost gust.

 Fara nicio legatura cu peisajul, cu parcul, cu malul raului Bistrita, acoperind cu totul vederea dealului Codrisor cu niste finisaje si o paleta coloristica nepotrivite, cladirea care se vrea un hotel de 4-5 stele mutileaza definitiv si ireversibil un fost colt de natura, o fosta frumoasa zona a orasului. Avem acum, in loc, un peisaj industrial, care nu stim daca va fi vreodata fabrica de facut bani, pe care si-o doresc proprietarii dar care, cu siguranta, in loc sa adauge ceva din punct de vedere urbanistic orasului ii scade definitiv din frumusetea, armonia, masura si bunul gust, care il caracterizau in vremurile de demult.

 Cum tehnica stramutarii cladirilor nu a mai evoluat de pe vremea lui Ceausescu, nu putem spera ca monumentul va ajunge vreodata pe locul fostului CPL unde ii era locul. Singura speranta care ne-a ramas de a nu mai vedea monstruoasa constructie ar fi ca vreo viitoare autostrada suspendata a Bistritei sa treaca de-a dreptul prin cladire.

 Desigur proprietarii nu sunt de condamnat. Poate ca lor le place ce-a iesit si, numai ei stiu cati bani au platit pentru obtinerea avizelor si autorizatiilor; cate sponsorizari si mese tovarasesti au sustinut in ani si ani de zile pentru ca toata lumea sa fie multumita. Le poate fi reprosata doar inselarea opiniei publice prin mentinerea pe site-ul societatii a schitelor unui proiect rezonabil, de dimensiuni mult mai mici care nu presupunea demolarea restaurantului vechi si care nu agresa intreaga zona asa cum o face actualul proiect. Pentru aprobarea constructiei in forma actuala lista responsabililor e atat de lunga incat niciunul din actualii decidenti politici nu poate fi exonerat.

 Si acum pe panoul care prezinta datele tehnice ale costructiei se arata ca autorizarea a fost obtinuta pentru o constructie S+P+2E. Din orice parte ai privi e absolut evident ca avem de-a face cu o constructie cu 3 etaje. Ne indoim deasemenea ca au fost respectate coeficientul de utilizare a terenului si procentul de ocupare al terenului, din autorizatia de constructie care se stabilea cerintele de incadrare in Planurile de Urbanism. Dar, cine se mai incurca astazi in asemenea amanunte cand banii curg. Institutiile, sunt formate din niste oameni care, si ei, stiu dureros ce e suta de lei.

In fine, ce-a fost a fost. Acum nu ne ramane decat sa ne indreptam voiosi spre momentul inaugurarii oficiale. Felicitari parintilor proiectului, tuturor celor care l-au proiectat, au facilitat si au aprobat realizarea acestuia. Fiecare epoca a avut un stil arhitectural. Dupa gotic, baroc si rococo am avut, in timpurile mai apropiate, bauhaus, arhitectura fascista sau, in cazul nostru, comunista. Era imposibil perioada de maxima inflorire a nesimtirii, fuduliei agresive, a relativismului juridic si moral, a kitsch-ului si prostului gust, perioada manelismului in toate domeniile, sa nu se manifeste si in arhitectura si urbanism.

Ii felicitam inca o data pe toti cei care au pus umarul la edificarea monumentului: investitori, Primarie, Inspectia in Constructii, Agentia pentru Protectia Mediului, politicieni, consilieri etc. O poza a tuturor, in fata friptanele ocazionate de taierea panglicii, in chip de tablou votiv, ar da bine pe un perete, langa receptie, si ar facilita posteritatii mai buna intelegere a epocii.

 Alexandru Marian Toniuc