Ziua despartirii

Lacrimi de durere pe obrazul unei mame a carei inima a fost sfasiata de plecarea prematura a fiului ei si care totusi si-a gasit puterea sa sarute drapelul romanesc cu care a fost invelit sicriul fiului mort in Afganistan. Un frate si un tata devastati la vederea sicriului coborat in groapa si salve de foc care rasunau adanc in urechile celor aproape doua mii de oameni care l-au condus pe ultimul drum pe sublocotenentul post mortem Marius Sfeches.

La 25 de ani, Sfeches a parasit aceasta lume, odihnindu-se pe veci la doi metri sub pamant, in comuna natala, acolo unde a facut primii pasi si acolo unde mama, ale carei lacrimi astazi nu puteau fi oprite, l-a invatat sa fie drept, cuminte si ascultator.

In timp ce Marius era coborat in groapa, Daniel, fratele acestuia, la randul sau militar, se asteapta sa fie rechemat in Afganistan, acolo unde  trebuie sa serveasca patria, o patrie care i-a luat fratele si i l-a facut erou, o patrie care in schimbul chipului drag i-a dat o medalie, o patrie care se lupta la mii de kilometri de hotarele sale, pentru idealuri greu intelese de unii, o patrie pentru care jertfa suprema nu poate fi exprimata in cuvinte.

Marius Sfeches a parasit aceasta lume pe acordurile imnului Desteapta-te romane, ale carui versuri dor, caci "din somnul cel de moarte", Marius al mamei nu se va mai trezi. O zi trista pentru Sintereag, o zi trista pentru Romania, o zi in care o mama si-a ingropat fiul mort intr-un razboi, care nu e al lui.

Cristian Silasi