Cristian Tudor Popescu: "Suntem o tara?!"

Unul dintre cei mai apreciati oameni de presa din Romania zilelor noastre este fara doar si poate Cristian Tudor Popescu, CTP, dupa cum il stie toata lumea. El se afla intr-un binemeritat concediu de cateva saptamani iar pentru cateva zile si-a abatut pasii in judetul Maramures pentru a lua parte la un traditional turneu de tenis. citynews.ro a profitat de ocazie pentru a-l provoca pe jurnalist la un mic interviu despre tenis, sport in general, dar si putin despre politica.

Rep: V-ati saturat de politica si v-ati apucat de tenis?
Cristian Tudor Popescu: Nu m-am apucat de tenis, ca de tenis m-am apucat mult inainte sa am vreo treaba cu politica, adica acu vreo 40 si ceva de ani. De politica m-am apucat fortat de viata, de imprejurari. Nu mi-a placut niciodata, tenisul mi-a placut dintotdeauna, politica nu.

Rep: De ce tenis si nu alt sport?
C.T.P.: Pentru ca este, dupa parerea mea, dintre sporturile dinamice, deci nu sah, sa spunem, sportul care solicita mentalul cel mai mult. Esti singur pe teren, nu e un sport de echipa, unde te ajuta ceilalti, unde te mai pot scoate din situatii dificile capitanul, coechipierii. Acolo esti singur, trebuie sa te scoti din galeata, nu te ajuta nimeni, trebuie sa te tragi de ceafa ca baronul Munchhausen din mlastina. Si, intrucat eu am nevoie la gradul de stres al activitati mele jurnalistice si, ma rog, cu ce ma ocup, e un stres foarte mare, va rog sa ma credeti. Si a fost, acum e mai redus, pentru ca am mai redus eu motoarele, dar ani de zile, 20 de ani a fost foarte puternic acest stres. Si daca, de pilda, as face jogging, as alerga sau as inota, creierul continua sa ramana cuplat la lucrurile care ma preocupa, care ma obsedeaza din cotidian. Pentru ca acolo nu trebuie sa gandesti. Dai din picioare, dai din maini, in vreme ce la tenis trebuie sa fii foarte concentrat pe dreptunghiul asta si pe minge, pe adversar.

Rep: Practicati si alte sporturi in afara de tenis?

C.T.P.: Inot. Mai inot din cand in cand si cam atat. Am facut. Am jucat fotbal, handbal, baschet, am inotat, am facut multe sporturi, dar, acum, din cauza genunchilor, am probleme cu genunchii si sunt foarte economicos cu efortul. De pilda, daca as juca fotbal, ar fi o chestie sinucigasa, pentru ca orice intrare mai dura laterala ma trimite in spital. La tenis, ma rog, mi-am facut eu asa un mod de a ma proteja. Anumite pozitii nu le iau in mod instinctiv in timpul jocului, ca sa nu fortez incheieturile, nu pivotez, in vreme ce la alte sporturi, la schi, de pilda, nicio sansa.

Rep: Jucatorul dvs preferat, daca am putea spune asa, ar fi Roger Federer.
C.T.P.: Da.

Rep: Ce are in plus fata de ceilalti si daca se completeaza cumva cu Nadal? Din doi am face unul...

C.T.P.: Da, sigur ca da. Jucatorul meu ca tenis preferat este Roger Federer. Jucatorul meu ca om preferat este Rafael Nadal. Roger Federer s-a nascut cu caita pe cap, cum se spune, de la Dumnezeu, el a stiut tenis in burta maica-sii. Clar. De cand a intrat pe teren a stiut unde-i mingea, distanta fata de ea, unghiuri, efecte. Interesant e ca am mai vazut asta. De pilda, eram la baza lui Dinu Pescariu din Bucuresti, treceam pe langa niste terenuri si cu coada ochiului vad ceva asa care mi s-a parut iesit din comun in peisaj. Intorc capul si vad un pusti, un tiganus de vreo 9 - 10 ani, slab, amarat acolo pe teren. Ala stia tot tenisul. Nu mai avea nevoie decat de forta in puls, adica sa poata lovi mingea. In rest, serviciu, voleu, dreapta, rever, perfect. Ziceai ca-i Agassi. Instinct total. Am intrebat ce-i cu el. E de-aicea de pe la o casa de undeva de langa baza, mananca mamaliga cu gem pe-acasa, taica-su nu exista, maica-sa-i alcoolica si el, din momentul in care a intrat pe teren, in doua saptamani stia tenis perfect.

Rep: Sa inteleg ca Romania l-ar putea da pe urmatorul Roger Federer?

C.T.P.: Nu l-ar putea da niciodata pe urmatorul Roger Federer, decat daca pleaca din Romania. Adica daca se naste in Romania si dupa aia se exporta undeva, asa cum s-a intamplat cu ultimul nostru jucator de supernivel, ma rog, si Hanescu este jucator de top, dar inainte de el a fost Andrei Pavel. Andrei Pavel s-a format in Germania, nu in Romania. Daca ar fi ramas in Romania, nu ar fi facut performanta pe care a facut-o. Noi nu avem un sistem care sa genereze campioni. De aia v-am dat exemplul cu tiganusul. Nu-i suficient ca o natie sa nasca insi talentati din burta maica-sii, mai trebuie si un sistem care sa-i preia, sistem care, in cazul lui Roger Federer a functionat ca un ceas elvetian. L-a luat, l-a bagat in protocol si l-a scos la varsta de 20 de ani numarul 1 mondial. Ei, noi nu avem asa ceva. Federer este cel mai complet jucator ca executii, in teren, serviciu, voleu are, dreapta, probabil cea mai buna dreapta a tuturor timpurilor, rever si ala cand ii merge este exceptional, deci stie tot jocul de tenis din sange-l are. Rafael Nadal nu are finetea lui Federer, nu are complexitatea loviturilor lui Federer, insa are un fairplay pe fondul jocului lui extrem de barbatesc si de cu inima pe care il are, are un fairplay extraordinar. De aia spun ca imi place Rafael Nadal ca om. E de-o corectitudine si de-o lipsa de ura pe teren. Rafael Nadal e cel care se duce, cand adversarul serveste si striga arbitrul aut, Rafael se duce sa verifice daca e aut. Cand a servit adversarul. Si, de asemenea, cand este nedreptatit, are o atitudine de copil, se uita mirat. Asa s-a intamplat acum la Wimbledon, cand arbitrul a gresit grav. Nu stiu daca ati vazut faza. A gresit, a procedat impotriva regulamentului dl arbitru, pentru ca ar fi trebuit sa ii dea doua mingi, rejucarea punctului, Nadal spunandu-i: "Dle, cand a strigat arbitrul de linie aut, eu eram in momentul loviturii, m-a deranjat". Si, potrivit regulamentului, cand unul dintre jucatori sau ambii sunt deranjati de strigatul care dupa aceea e invalidat al arbitrului de linie, se repeta punctul. E adevarat ca Nadal a trimis punctul in plasa, dar el a spus "dle, eu am lovit pe strigatul lui ala". Deci, Nadal avea dreptate 100%. Nu o sa uit privirea de copil nedreptatit. Asa se uita ca un copil pe care l-a nedreptatit profesorul, s-a uitat 15 secunde lung la arbitru, dupa care i-a tras 3 mingi lui ala, nu stiu cu cine juca, Soderling, mi se pare. Cu Soderling, da. I-a tras lui ala 3 mingi, de nu a vazut obiectul. Asta a fost raspunsul lui. Adica n-a parlamentat, n-a mai "dle, mi-ai luat mingea", cum facea McEnroe, de pilda, sau... Nu. S-a uitat 15 secunde lung si, dupa aia, a luat ghemul, setul si meciul. Asta e Rafael Nadal.

Rep: Cat de mult conteaza tenismenul si cat de mult omul, in tenis?

C.T.P.: Pentru mine conteaza omul. Nu pot sa admir un jucator fara sa aiba si o componenta umana care sa-mi placa. Au fost jucatori mari in istoria tenisului, uriasi, care ca oameni nu mi-au placut absolut deloc. Boris Becker, de pilda. Becker nu mi-a placut niciodata ca atitudine. Cine a mai fost? Jimmy Connors, iarasi nu mi-a placut ca atitudine. Nici Agassi nu ma innebunesc dupa el. Bjorn Borg iarasi a fost idolul meu. Este un fel de Nadal al anilor '70.

Rep: Romania a avut oameni de tenis valorosi candva. Ce s-a intamplat? Ce s-a pierdut? Unde mai trebuie sa se lucreze?

C.T.P.: La bani. Daca se gasesc bani si bani care sa fie bagati intr-un sistem national… Pai de ce, de pilda, acum 15 ani, Rusia era inexistenta la feminin in tenis? Inexistenta… Avea pe Kuznetsova, pe cine a mai fost, vreo 2 – 3 jucatoare. De ce a ajuns Rusia sa devina acum o invincibila armada a tenisului feminin, sa invadeze prima suta de jucatoare din lume? A avut si numarul 1 mondial, la un moment dat avea vreo 3 sau 4 jucatoare in top 10. De ce? Pentru ca acolo a existat preocupare in directia asta, s-a venit cu niste sume de bani care au fost investite in mod directionat. Si conteaza foarte mult sa formezi o scoala in care jucatoarele sa joace intre ele, sa se formeze cupluri de jucatoare. Intotdeauna asa se nasc… Un campion apare dintr-un grup de asta de jucatori. Cum sunt spaniolii, care pleaca cate 10 o data la drum si ajung, cam toti 10 ajung, in prima suta, dar unul ajunge foarte sus sau chiar pe 2. Deci trebuie o astfel de scoala care sa se creeze, cu jucatori care sa creasca jucand unii cu altii, pe urma sa fie dusi afara, sa fie dusi sa piarda la turneele mari. Ce mult conteaza cand ai 15 ani, sa joci la Roland Garros, pe acolo, prin calificari, sa pierzi la unul mult mai bun decat tine! O, ce mult conteaza un meci pe care-l pierzi la unul foarte tare! Ala se adauga acolo. Dupa aia, cand joci cu aia ai tai cu care aveai probleme te intrebi: “De ce da ala asa de incet, dle?” Deci conteaza foarte mult sa existe determinare din partea statului sau a federatiei, banii sa fie investiti si atunci cu siguranta apar si jucatorii, ca talente avem.

Rep: Ce ar trebui sa invete clasa politica din tenis? Ar fi ceva de invatat?

C.T.P.: Da, sigur ca da. Ar trebui sa invete ca pe terenul de tenis, cu exceptii care m-au bulversat si pe mine, astea cu drogurile, cu dopajul, in rest, pe terenul de tenis nu merge cu clanta, nu merge sa faci pe cineva din vorbe, nu merge sa pacalesti lumea. Pe terenul de tenis mingea-i minge, reteaua textila de la jumatea terenului e reteaua, terenul e dreptunghiular pentru toata lumea. Deci acolo se vede cine este cu adevarat cel mai bun. In politica, confuziile sunt grave si cu consecinte pentru popor. Sunt posibile, exista diversi insi care pot sa insele oamenii pur si simplu cu aceste discursuri gaunoase, lucru care in tenis nu merge.

Rep: Suntem o tara sortita esecului, asa cum spunea Emil Cioran? In toate, inclusiv in sport. C.T.P.: Bine, o sa va dau un raspuns nasol de tot, dar dupa atatia ani pot sa-l dau. Suntem o tara?

Rep: Ce suntem, atunci?

C.T.P.: Nu stiu ce suntem, dar nu suntem o tara. Asta-i problema. Pana sa fim sortiti sau nu esecului, ar trebui sa ne inchegam intr-o tara si norodul ar trebui sa se inchege ca piftia, ca ciorba aia care se face piftie, sa se inchege in sfarsit intr-un popor. Ceea ce… mai greu. Dar, cand o sa ai tu nepoti atunci probabil ca o sa se intample si asta. Pentru mine problema e rezolvata.

A consemnat Dragos Hojda     

foto (c) citynews.ro