ZAMFIR: „Pe plan artistic si literar suntem la pamant”

Renumitul artist Gheorghe Zamfir si-a croit drum spre Alba, unde vine tot mai des sa sustina mini-concerte la nai, sa-si expuna picturile si sa-l sustina pe artistul albaiulian Petru Valentin Beca. Cum s-a imprietenit cu tanarul artist si ce ii leaga pe cei doi? Ce mai inseamna muzica si literatura in zilele noastre? Mai exista genii muzicale sau exista doar copiatori? Cine sunt cei care se fac vinovati de colapsul sociatatii romanesti? Sunt intrebari la care Gheorghe Zamfir a raspuns pentru citynews.ro, dupa mini-concertul de nai sustinut saptamana trecuta la Muzeul Unirii, in cadrul expozitiei de pictura a artistului Petru Valentin Beca.

Rep: Cum se face ca veniti pentru a doua oara, intr-un timp destul de scurt, sa sustineti un mini-concert de nai la Muzeul Unirii  si sa sustineti lucrarile de arta ale artistului Petru Beca?

„Atunci cand ne-am cunoscut eu pictam si i-am oferit cateva din tablourile mele. Paruse un om deosebit, un tanar de o candoare sufleteasca exceptionala. Gingasie unica, ce nu prea se intalneste astazi la tinerii romani si de o profunzime psihologica rarisima, si cand i-am descoperit sensibilitatea a inceput sa-mi dezvaluie anumite pareri despre ceea ce am acumulat si eu in decursul deceniilor in lume si i-am spus trairile mele si filozofia mea, gandirea mea; el a ramas sensibil la randu-i si s-a legat o prietenie intre noi. Dupa ce ne-am despartit, la scurt timp m-a rugat sa-i procur de la Bucuresti cateva culori, pentru ca aici se pare ca nu se gaseau si i-am adus. Va dati seama ca eram total inconstient de potentialul sau si ce-ar putea sa iasa dintr-un tanar de 24 de ani in materie de pictura. Cand am venit dupa o perioada din nou la Alba si am vazut ce a facut am ramas surprins. L-am incurajat si i-am mai oferit un tablou doua si iarasi culori si cateva panze pana a inceput sa-si confectioneze singur panzele si sa evolueze intr-un fel in care m-a uluit. Dupa un an de zile deja capatase o profunzime si o maturitate in expresia paletei culorilor incat am ramas complet debusolat.

Asa s-a nascut prima expozitie. A pictat cateva zeci de tablouri, el a inceput sa verse cantitati si cantitati de versuri; a fost primul volum si al doilea volum de versuri, prima expozitie de pictura si dupa doi ani si jumatate a doua expozitie de pictura care uimeste pe toata lumea si mai ales pe mine care am vazut atatea in viata mea, atatea expozitii, atatia artisti, atatea tari, atata lume, atatea tablouri, atatea picturi cate am putut vedea ca sa imi dau seama ca in Petru Valentin Beca se ascunde un artist cu talent urias, gigant, al profunzimii in culoare si forma pe care el o plaseaza si o imbina cu culoarea si felul in care distruge forma si o reconstituie, o pulverizeaza in atomi si in celule si o transforma in spectre cariate care ne tulbura si ne pune pe ganduri. Ai impresia ca el a ajuns la sfarsitul unui ciclu asa cum multi gandesc in ceea ce priveste si viata terestra actuala. Ca ne aproiem de un sfarsit de ciclu si din punct de vedere al sufletului pentru ca este si el un sunet mort. Uitati ce se intampla pe portativul terestru in materie de sunet. Acel Do, Re, Mi, Fa, Sol, La Si, Do, care ne-a fost lasat ca mostenire de la Dumnezeu prin acea gama cosmica care este Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, si Do care implineste octava, deci este sapte din gama (sapte ani de acasa, sapte zile pe staptamana, sapte minuni ale lumii, sapte centre cu care omul ia legatura cu exteriorul: doi ochi, doua nari, doua urechi si gura) deci acel sapte din Do, Re, Mi, Fa, Sol, La Si este pulverizat.

Nu mai avem nimic! Nu mai avem decat Jazz, Rock and Roll, Hard Metal si posirca sonora. Sinfonicul este la pamant, ne hranim numai din ce au scris titanicii in secolele trecute, muzica de camera este nula, nimeni nu mai compune nimic. Muzica usoara defapt nu a fost niciodata ceva ca sa zici ca este ceva acum. N-a exprimat decat o bucatica din paleta imensa a vietii: Iubire! Iubire! Vin-o la mine! Te iubesc! Ma iubesti! Luna, cerul, stele si padurea si cam asa. Exact ca la americani: I love you baby! Come here! etc."


Rep: Sa intelegem ca muzica din ziua de astazi este copia transfigurata a muzicii de ieri?

"Paleta muzicii usoare a Rock and Roll-ului, a Jazz-ului este o paleta infima din paleta gigantica a gamei planetare, dar care s-a transformat intr-o ciuma si o holera in care a reusit pana la urma sa distruga tot tezaurul nostru sonor pe care l-am avut mostenire de cand s-a creata lumea. Suntem intr-un dezastru sonor, suntem intr-un dezastru total economic, politicul a distrus tot. Daca stam sa analizam omul astazi si tragem o concluzie asupra existentei lui, multimilenar, el cam si-a rata misiunea lui. Eu consider ca, astazi, omul si-a ratat misiunea siesi in primul rand si in fata Creatorului. De Biserica se alege praful. Cu cat cladim mai multe biserici, cu atat preotimea si tot ce se perinda in jurul bisericii si in centrul bisericii, descoperim lucruri care nu satisfac exigentele celor care cred cu adevarat si pe plan artistic. Literar, arhitectural suntem la pamant. Este o cacofonie incomensurabila! Literatura mai tine numai de suprafata. Tineretul este total debusolat si omul nu mai are nici un ideal. Parerea mea este ca omenirea se indreapta intr-o directie cataclismica si daca nu ne dam seama sa ne trezim acum in ceasul al 12 –lea suntem in pragul prapastiei si nu ne mai asteapta decat iesirea si neantul. Este pacat pentru ca aveam atat de multe lucruri frumoase. Ma uit la televiziuni de dimineata pana aproape seara, cateodata, numai ca sa-mi dau seama, din curiozitate, ce se intampla in lume si de ce omul face prostiile si naroziile pe care le face?"

Rep: Mai avem dupa ce sa ne ghidam? Mai avem modele de urmat?

"Traim intr-o lume murdara, abjecta, vulgara, descompusa. Nu mai avem ghid. Dau un exemplu in Romania: nu mai avem ghid in simfonie. Cand eram eu student ma uitam la Martian Negre, ma uitam la Paul Constantinescu, la Gheorghe Dumitrescu, care erau niste zei, la Sabin Dragoi – ma uitam la ei, treceau pe culoarele Conservatorului si ne lipeam de zid si ne minunam cum reusesc sa creeze? Cum reusesc sa scoata din memorie atatea simfonii? Uite-te la asta cum scrie? Uita-te la asta cum face? Ramaneam nauci. Acum, care ghid? Ce ghid mai am eu in literatura? Ce ghid mai am eu in poezie? Care este ghidul meu muzical? Care este ghidul meu in muzica usoara? Imitam pe americani de la A la Z. Care este ghidul meu in muzica de camera? Care este ghidul meu in muzica religioasa? La noi se canta fals muzica religioasa si nu se mai compune muzica religioasa. Eu n-am mai pomenit pe cineva in Romania sa compuna intr-un stil religios care sa te aduca din nou in sanul lui Dumnezeu, in sanul Bisericii. Sa te puna iar in genunchi si sa incepi sa te rogi. Suntem intr-un colaps total si ma intreb ce o sa se intample maine. Vinovati de catastrofa sunt politicienii. Ei sunt vinovatii numarul unu si va veni ziua in care trebuie sa dea socoteala."

Gina Stanciu