Cum recunoastem autismul?

In 2 aprilie, pe glob se marcheaza Ziua Internationala de Constientizare a Autismului. Asociatia Autism Europa se foloseste de acest moment international pledand pentru depistarea timpurie a tulburarilor din spectrul autist si interventia terapeutica specializata.

In acest sens, Asociatia Autism Europa a participat, alaturi de Asociatia Autism Transilvania Cluj, la initierea unui proiect de lege care vizeaza obligativitatea medicilor de familie de a aplica un test de depistare a primelor semne ale autismului la varsta de 18 luni a copilului.

Dar ce sunt tulburarile din spectrul autist si cum pot fi ele depistate?

Scurt istoric
In anii '40, doua publicatii, care la acea epoca au fost trecute cu vederea, descriau cazul unor copii prezentand dificultati foarte mari de adaptare pe plan social, parand indiferenti sau prea putin atrasi de cei apropiati, preferand lumea necuvintelor si singuratatea.
Redescoperit un deceniu mai tarziu, studiul lui Leo Kanner (1943), pediatru american, care descrie comportamentul a 11 copii autisti, devine celebru. Celalalt studiu, mai putin cunoscut, ii apartine austriacului Hans Asperger.

Cel mai tulburator fapt al acestor referinte este acela ca cei doi cercetatori au ales, fara a se consulta, acelasi termen, autism, pentru a numi tabloul dezinteresului social, imprumutand conceptul utilizat in psihiatrie de Bleuler, pentru circumscrierea momentelor de retragere in sine ale unor schizofreni.

Ceea ce-l frapa in mod particular pe Kanner poate fi rezumat in urmatoarele trasaturi:
- lipsa profunda de atractie afectiva a subiectului autist pentru alte fiinte umane;
- nevoia imperativa de a mentine mediul inconjurator neschimbat;
- fascinatia pentru unele caracteristici ale obiectelor si pentru miscarile, cu deosebire stereotipe, ale acestora;
- absenta completa a limbajului sau intarzierea aparitiei sale si constituirea lui, in acest din urma caz, cu numeroase tulburari de pronuntie si de expresie.

Autismul, ca manifestare, a existat desigur dintotdeauna. Kanner nu l-a descoperit propriu-zis; ii datoram insa faptul ca l-a introdus in mediul medical si ca a grupat diferitele semne corelate intr-un sindrom pe care l-a numit autism infantil precoce.
Autismul nu este o entitate omogena si bine definita, ci un sindrom comportamental observat in numeroase circumstante patologice. Este caracterizat prin: debut precoce; deficit de interes si relational fata de persoane; utilizarea particulara, neobisnuita, inadecvata a obiectelor; tulburari masive de dezvoltare si de utilizare a limbajului; raspunsuri bizare la variantele mediului; anomalii psihosenzoriale cu manifestari frecvente de autostimulare.

In multe cazuri, se observa aparitia unor alte tulburari la aceiasi copii; de aceea, actualmente se disting: autismul pur, corespunzator descrierii kanneriene, in care motricitatea si inteligenta par a fi bine dezvoltate, fara a se inscrie in normalitate insa si in care nu este depistata vreo alta afectiune medicala si autismul asociat altor simptome sau afectiuni (aproximativ doua treimi din cazuri).

Depistarea
Este foarte important ca diagnosticarea sa fie facuta cit mai devreme cu putinta. Este posibil ca autismul sa fie diagnosticat chiar inaintea virstei de 3 ani. CHAT este un valoros instrument de screening, aplicarea caruia de catre pediatri sau personalul medical care are in grija copiii in prima copilarie, poate duce la depistarea tulburarii de la 18 luni si la stabilirea unui program de inteventie timpurie, un pas esential catre integrare.

Nu exista un anumit test pe baza caruia sa se poata stabili diagnosticul de autism.
La orice semn in comportamentul copilul care ii ingrijoreaza pe parinti, acestia trebuie sa apeleze la profesionisti pentru o evaluare a copilului, aceasta fiind de o importanta capitala pentru stabilirea corecta a diagnosticului, dar SI pentru ca reprezinta BAZA oricarei interventii.

Evaluarea clinica pentru stabilirea diagnosticului se bazeaza pe inregistrare detaliata a istoricului tuturor semnelor care ii ingrijoreaza pe parinti, a istoricului dezvoltarii copilului, atentie acordindu-se tuturor nivelelor si ariilor de dezvoltare, si pe un inventar al tuturor bolilor pe care le-a avut copilul. Se acorda atentie tuturor semnelor care pot fi importante in diagnosticul diferential. La inregistrarea istoricului familiei (restrinse si largite) trebuie facuta o evaluarea a vulnerabilitatii genetice a familiei, acordindu-se atentie unor factori precum: autismul , variante ‘minore’ de autism, retard mental, X fragil, scleroza tuberoasa.

Este important ca toti copiii suspectati de vreo problema de dezvoltare sa beneficieze de o evaluare complexa a starii sanatatii, cel putin urmatoarele aspecte:
- evaluarea capacitatii auditive si vizuale;
- evaluare neurologica
- examen dermatologic pentru a stabili daca exista semne ale unei conditii precum scleroza tuberoasa sau neurofibromatoza;
- examinarea copilului pentru a gasi eventuale sindromuri genetice sau alte probleme de dezvoltare ce sint asociate uneori cu autismul
- Evaluarea altor probleme curente de sanatate sau a aspectelor care ii ingrijoreaza pe parinti la copiii lor.

Observarea persoanei suspectate de autism in diferite medii, atit in situatii structurate, cit si in situatii nestructurate, pe care clinicianul o face direct sau apelind la filmari video facute acasa sau la centru de zi, la scoala sau la locul de munca (in cazul adultilor) este cea de-a doua cale prin care se face evaluarea.

Pentru copiii pina in trei ani trebuie evaluate variate aspecte ale functionarii, arii cum ar fi:
-capacitatile cognitive
-comunicarea: abilitatea copilului de a folosi strategii de comunicare nonverbala, comportamente de comunicare atipice, capacitatea copilului de a folosi functional limbajul, intirzierea aparitiei limbajului sau pierderea limbajului sau tipare de comunicare atipice;
-interactiunea sociala: initierea interactiunilor sociale, imitarea sociala, reciprocitatea la nivelul virstei, tiparul de atasament in prezenta parintilor, tendinta copilului de izolare sociala sau preferinta pentru a fi singur, folosirea oamenilor pe post de unelte pentru a ajunge la ceva sau a obtine ceva, interactiunea sociala cu adultii si cu cei de-o seama cu care sint familiari precum si cu cei cu care nu sint familiari.

- comportamentul si raspunsul la mediu: tipare comportamentale si probleme comportamentale, reactii neobisnuite la anumite experiente senzoriale, abilitati motorii/ fizice, abilitati de joc, comportamente adaptative, abilitati de autoservire.
Depistarea timpurie si interventia specializata sunt piloni esentiali in recuperarea copilului cu tulburari din spectrul autist.

Centrul de Resurse si Referinta in Autism Micul Print Bistrita