Crăciun cu Dosar penal

Crăciunului acesta de criză pare să i se fi deschis Dosar penal. „Capetele de acuzare” ajung pentru o condamnare a Sărbătorii de la temniţă grea pentru sute de ani. Fiecare ziar şi fiecare post de televiziune are cel puţin un procuror specializat în chestiunea „Păcatele Crăciunului”.

Puse cap la cap, „micile rechizitorii” alcătuiesc un impresionant „mare rechizitoriu”, din care, cu voia dumneavoastră, spicuim: tradiţiile mor, colinzile se manelizează, sărbătoarea e una pur comercială şi, pe deasupra, politizată, Moş Crăciun e un hoţ de buzunare travestit în sfânt, Crăciunul e un eveniment digestiv, televizorul ne mâncă sărbătorile unse pe pită, brăduleţii sunt fie un atac neruşinat la fondul forestier naţional, ceea ce e rău, fie sunt aduşi din import, de parcă noi nu am avea păduri, ceea ce e la fel de rău, săracii nu au ce pune pe masă, bogaţii cumpără articole de lux etc.

Chiar dacă, punctual, fiecare acuzaţie se susţine, voi pleda pentru NUP. Altfel spus pentru „Neînceperea urmăririi penale”. În primul rând, e de sesizat o contradicţie în acest proces: ca în procesele comuniste din anii '50 ai veacului trecut, nu se poate distinge acuzarea de apărare. Toţi declară Crăciunul drept „Sărbătoarea nepereche”, cea mai veselă, mai aducătoare de bucurii şi speranţe, şi toţi se întrec să-i caute nod în papură şi bube în cap. Confuzia asta, oarecum schizofrenică, este, ca să zic aşa, un „viciu de procedură”. În cel de-al doilea rând, e de observat că Sărbătoarea este atacată mereu ca şi cum ar fi vorba de ceva exterior: uneori ca şi cum ar fi vorba de o expoziţie de obiecte, alteori ca şi cum ar fi vorba de sărbătoarea altcuiva.

Ceea ce vă propun este un exerciţiu simplu: să încercăm să căutăm Crăciunul din noi. Sunt convins că fiecare va găsi o amintire din copilărie luminoasă, o imagine care nu se şterge, un sunet, o culoare inconfundabile, legate de zilele acestea.

Ceea ce vă propun este să încercăm să nu ne fie ruşine de frumuseţe şi să redescoperim cultura lucrurilor simple: să ciocnim un pahar de vin cu prietenii, ca şi cum am fi la începutul lumii, să împodobim brăduleţul alături de copiii noştri, să ne bucurăm de sclipirea de bucurie din ochii lor atunci când colindăm împreună şi când îşi desfac darurile, să privim pe geam la ninsoarea de afară. Câtă o fi.

Dacă toate acestea le vom pune cap la cap o să constatăm că rezultă un dosar mult mai gros decât cel „penal”. Un dosar ce aduce a imn.

Ion Mureşan