Clujeanul care a lucrat cu NASA

Absolvent al Liceului de Informatică din Cluj, Dan Grecu a dezvoltat proiecte de cercetare finanţate cu milioane de dolari de câteva din cele mai importante agenţii federale americane, scrie Mesagerul de Cluj. Lucrând cu NASA a învăţat că poţi face lucrurile şi perfect, mai ales când nu ai varianta reparaţiei ulterioare. Recent s-a întors acasă, pentru a ajuta firmele care încearcă să se dezvolte.

„În proiectele dezvoltate pentru NASA în special, am realizat cât de mult depinde calitatea unei soluţii de exigenţele formulate. Într-un proiect spaţial nu poţi livra tehnologie cu o promisiune de reparaţii atunci când va fi nevoie. Un certificat de garanţie este pur şi simplu irelevant în situaţii când nu există o a doua şansă”, explică Dan Grecu.

Plecat în SUA din 1992, el a făcut un doctorat în domeniul învăţării automate în proiectare, iar o parte din metodele pe care le-a dezvoltat au devenit parte a unui brevet din care s-a născut o platformă de protecţie a reţelelor de calculatoare împotriva atacurilor. Platforma împreună cu firma care a dezvoltat-o a fost achiziţionată, în 2003, de liderul mondial în telecomunicaţii Cisco Systems. 

De la matematică la jocul soluţiilor

Grecu a fost preocupat de asamblarea, dezasamblarea şi reconstruirea de „mecanisme” de când se ştie. La sfârşitul anilor ’80 a intrat la relativ recent înfiinţatul Liceu de Informatică din Cluj (inaugurat în 1971). „Liceele de informatică din anii ’80 erau incubatoare extraordinare. Din afară erau privite ca bastioane elitiste, se intra foarte greu, iar absolvenţii aveau o rată de succes de invidiat la admiterile în universităţi. În interior, însă, ofereau un mediu unic celor care aveau idei şi dorinţa să experimenteze”, povesteşte el.

În 1983, când a absolvit liceul, Grecu a obţinut şi premiul doi la Olimpiada Internaţională de Matematică de la Paris: „A fost perioada în care fascinaţia mea pentru matematică s-a translatat treptat spre fascinaţia asupra modului în care încercam să găsim şi să dezvoltăm soluţii”. La Facultatea de Calculatoare – următorul pas logic în formarea sa profesională – n-a fost chiar aşa cum îşi dorea: „Programa din acea perioadă insista asupra unei pregătiri inginereşti enciclopedice: chimie, fizică, rezistenţa materialelor, mecanica teoretică, electrotehnică. Iar noi ne doream să scriem programe. Ne consideram serios nedreptăţiţi faţă de colegii noştri de pe alte meridiane, care terminau studiile în trei ani şi care se ocupau exclusiv de domeniul ales”, spune el. 

Inteligenţă Artificială pe Pământul Făgăduinţei

O bursă Fulbright i-a deschis în ’92 drumul spre SUA, unde a studiat modelarea sistemelor cognitive şi dezvoltarea de aplicaţii pe această bază la Institutul Politehnic Worcester, unul din centrele americane majore de cercetare în Inteligenţa Artificială în Proiectare. Grecu a terminat doctoratul în 2000, iar câteva din metodele pe care le-a dezvoltat au devenit parte a unui brevet ce a stat la baza dezvoltării unei platforme de protecţie a reţelelor împotriva atacurilor (StormWatch). Firma care a dezvoltat-o, Okena, a fost achiziţionată de Cisco Systems în 2003. 

Recunoscând potenţialul unic al firmelor mici şi mijlocii cu specializare avansată, Congresul SUA a creat în 1982 aşa-numitul Program de Cercetare al Firmelor Mici, program sponsorizat de agenţiile federale cu un buget de cercetare de cel puţin 100 de milioane de dolari. Pe parcursul a 10 ani, Dan Grecu a câştigat pentru Charles River Analytics, firma din Boston la care lucra din 1997, un număr substanţial de proiecte de cercetare şi dezvoltare finanţate prin acest program. „Fiecare membru din nucleul de bază propunea soluţii pe temele publicate în program, soluţii care să atragă, evident, finanţare. Ulterior, răspunderea se transfera spre implementarea soluţiei propuse, împreună cu o echipă de cercetători şi programatori, până la un nivel pre-comercial”, explică Grecu. 

Avantajul de pe urmă

Lucrând la aceste proiecte, clujeanul a realizat cât de mult a contat pregătirea enciclopedică din timpul facultăţii: „Majoritatea temelor de cercetare erau înscrise în domenii de utilizare extrem de diverse şi care în aparenţă nu aveau nimic de-a face cu tehnologiile în care eram «calificaţi». Noi eram specialişti în sisteme decizionale, sisteme geo-spaţiale, analiză de risc, învăţare automată, iar temele de proiecte proveneau din domenii cum ar fi logistica, fiabilitatea sistemelor, avionica, sau sisteme de interacţiune om-maşină”.

Moment în care specializarea în ingineria „extinsă”, a cărei utilitate a pus-o sub semnul întrebării în primii ani de facultate, i-a oferit accesul spre soluţii inedite şi mai ales extrem de competitive, în condiţiile în care mai puţin de 10% din soluţiile propuse ajungeau să fie finanţate la nivel de dezvoltare de prototip. „O problemă de analiză de date culese de zeci de senzori instalaţi la bordul unui avion devenea dintr-o dată o problemă de învăţare automată, iar recunoaşterea de simptome în funcţionarea unui sistem se reducea la metode de analiză probabilistică. În final, acesta a constituit un avantaj la fel de important ca şi propria mea pregătire de specialitate în obţinerea şi găsirea de soluţii pentru contracte majore de cercetare”, explică el.

Oportunităţile, problema din jur

Clujeanul spune că cei zece ani în care a implementat proiecte de tehnologie avansată l-au învăţat mai multe lecţii. „Am realizat, de exemplu, că suntem înconjuraţi de probleme care aşteaptă să fie soluţionate şi care au un potenţial comercial imens”, spune Grecu, precizând că din păcate aceste probleme rămân de multe ori nerezolvate, pentru că majoritatea celor în măsură să contribuie la soluţii nu doresc să se extindă dincolo de domeniul lor de specialitate.

„Asta este una dintre cauzele pentru care programatori extrem de capabili îşi petrec timpul dezvoltând sute de aplicaţii pentru telefoane portabile sau pagini de internet care aduc venituri din reclame. În acelaşi timp, dezvoltarea de tehnologii informatice care necesită în paralel imersiunea în alte domenii tehnologice, economice sau sociale este substanţial defavorizată”, explică el.

Concluzia clujeanului e că o viziune ce are la bază numai ştiinţa şi tehnologia este greşită. Prima şi cea mai importantă componentă este cea umană: „O cantitate imensă de idei deosebite nu ajung să îşi realizeze potenţialul dacă nu are cine să le tranforme în rezultate palpabile. Factorul uman este la fel de important în transpunerea unei soluţii în viaţă, este de fapt parte integrală a oricărei soluţii”.

America versus Europa

În urmă cu opt ani Dan Grecu a revenit în Europa, la Londra, unde a coordonat şi a evaluat proiecte internaţionale de cercetare şi de dezvoltare în domeniul sistemelor decizionale, al sistemelor cognitive şi al roboticii finanţate prin Comunitatea Europeană. Aceste proiecte fac parte din programe ale Comunităţii Europene menite să ducă la tranformări în domenii de maximă prioritate pentru ţările din Uniune. „Din păcate”, spune Dan Grecu, „de multe ori participanţii în aceste proiecte pierd din vedere oportunitatea de a le utiliza ca trambuline pentru dezvoltarea pe termen lung a unor soluţii care să se materializeze în produse sau servicii persistente”.

Clujeanul a observat că în Europa, spre deosebire de  SUA, există o ezitare ridicată faţă de riscul implicat de dezvoltarea unor soluţii tehnologice până la nivel comercial, dar şi o percepţie iluzorie relativ la fenomenul start-up-urilor, potrivit căreia ideile legate de Internet găsesc rapid finanţare şi aduc beneficii substanţiale fondatorilor şi investitorilor. „Realitatea este de multe ori pe drumul din mijloc şi mai puţin senzaţională”, spune el. 

Antreprenoriatul inovaţiilor în Europa

„Majoritatea inovaţiilor sunt generate de firme care îşi propun să răspundă unor obiective clare, unor necesităţi concrete. Acestea sunt şi firmele care, pe termen lung, aduc un aport economic susţinut, pentru că sunt capabile să îşi menţină avantajul competitiv prin identificarea permanentă de probleme noi ale căror soluţii au căutare şi prin dezvoltarea de astfel de soluţii”, spune Dan Grecu. În opinia sa, nu există o confirmare mai bună a acestui aspect decât faptul că în 2009 IBM – o firmă care dezvoltă soluţii informatice pentru a răspunde unor cereri de servicii complexe – a avut mai multe brevete de invenţie decât Microsoft, Hewlett-Packard, Oracle, Apple, Accenture şi Google luate la un loc.

Mai recent, Dan Grecu s-a asociat cu Sorin Popa de la CS Invest din Cluj şi au realizat o structură care să sprijine firme sau grupuri care încearcă să se dezvolte prin parteneriate internaţionale. „Aşa a luat naştere European Business Partnerships (EuroBPs), o societate bazată în Londra cu o prezenţă permanentă în Cluj. Deşi nu suntem axaţi exclusiv pe colaborări între Marea Britanie şi România, în momentul de faţă ne concentrăm în bună măsură asupra sprijinului pe care îl putem acorda societăţilor româneşti pentru a găsi resurse în afară, începând de la parteneri strategici, pieţe noi, până la tehnologii sau investiţii. De asemenea, încercăm să venim în întâmpinarea firmelor din afară interesate de oportunităţi de proiecte sau activităţi permanente în România”, explică Grecu.

Se caută proiecte convingătoare

„Nu avem nici pe departe pretenţia că putem oferi soluţii în orice situaţii. Pornim însă de la premisa că găsirea unui partener ideal nu este suficientă în adresarea unei dorinţe de creştere sau redresare a unei firme. Din acest motiv, de fiecare dată când începem să lucrăm cu un client nou, creăm un tablou sinoptic general în care urmărim să identificăm toate aspectele de activitate care pot fi utile. La urma urmei, nu este altceva decât rezolvarea unui gen diferit de probleme, în care intervine atât aspectul tehnic/economic cât şi cel uman. Unele situaţii se potrivesc cu cele care fac parte din experienţa noastră, în altele apelăm la sprijinul specialiştilor din afară”, completează clujeanul.

De altfel, Dan Grecu spune că „în condiţiile economice actuale, grijile de zi cu zi fac dificilă încurajarea iniţiativelor noi de creştere”. Cu toate acestea, clujeanul afirmă că tot mai multe firme şi investitori caută proiecte convingătoare, care au un potenţial real de a crea valoare. Iar asta este o veste bună pentru firmele – inclusiv cele româneşti – care îşi propun să se afirme prin idei şi proiecte cu adevărat utile. 

Proiectele lui Grecu

Între anii 2000 şi 2007, clujeanul a fost implicat în proiecte de anvergură finanţate de laboratoare de cercetare din cadrul US Air Force, US Army şi Office of the US Secretary of Defence, în proiecte legate de tehnologii spaţiale şi de avionică derulate sub egida centrelor NASA din Mountain View, Pasadena şi Langley şi în coordonarea de activităţi de dezvoltare de tehnologii noi în cadrul programului FP6 al Comunităţii Europene.

Informaticieni de aur

De pe băncile Liceului de Informatică din Cluj-Napoca au ieşit profesionişti care acum conduc importante firme de IT de la noi (la Cluj, de exemplu, sunt peste 600 de asemenea firme) sau ocupă funcţii înalte peste Ocean. Unul dintre aceştia este George Roth, care a înfiinţat o companie de dezvoltare de soft împreună cu un partener american, pentru ca în 2000 să fondeze, alături de Romeo Macaria, compania Recognos din Cluj. Din 2001, Roth este Consul Onorific al României la San Francisco şi se ocupă în special de promovarea high-tech-ului din România în Silicon Valley. La rândul său, Romeo Macaria conduce Recognos din Cluj, companie ce colaborează cu nume importante din domeniul financiar, medical sau alimentar din întreaga lume. Un alt exemplu este Lidia Bibolar, directorul executiv al firmei ArtSoft Consult, cu o vechime de 12 ani şi 90 de angajaţi. De altfel, la Cluj activează pe domeniul IT peste 600 de firme.