Clujul de azi, in oglinda orasului vechi (III)

citynews.ro va invita la o plimbare in cel mai mare parc din centrul orasului asa cum era el in urma cu un secol. Atmosfera din Parcul Poporului poate fi recreata cu ajutorul celor patru fotografii prezentate in continuare.

Ideea deschiderii unui loc de promenada in centrul orasului a venit din partea Asociatiei de Binefacere a Femeilor  in anul 1827 pe cand locul actualului parc era doar un teren pustiu.  Cu toate acestea  Parcul Poporului, cum a fost numit si-a deschis portile abia trei ani mai tarziu. A trecut apoi in administrarea Comisiei Orasenesti pentru Parc  si 30 de ani mai tarziu a ajuns in grija Comisiei Parc ce avea ca sarcina ingrijirea sa.

Scoala superioara pentru fete

Plimbarea poate incepe de la intrarea dinspre Opera Maghiara iar privirile tuturor se opresc, inevitabil asupra cladirii cu doua etaje din partea stanga. Acum sediul al Facultatii de Chimie si Inginerie Chimica, cladirea aflata in administrarea UBB a adapostit Scoala superioare pentru fete din 1900.  Structura si aspectul cladirii par neschimbate chiar daca au trecut 110 ani din momentul ridicarii ei. Pastrata intr-o stare impecabila, cladirea din prezent este inconjurata de mult mai putin verdeata, intre timp in zona fiind amenajate mai multe stradute. Scoala, cunoscuta de clujenii de atunci sub denumirea “De Gerando”, dupa prima directoare a acesteia a fost construita pe locul fostei gradini Banffy acest lucru explicand vegetatia bogata ce inconjura cladirea cu urma cu zeci de ani.

Cladirea “Fara Griji”

In contrast cu cladirea Facultatii de Chimie si Inginerie Chimica se afla Chiosul, altadata un vestit casino si un loc de distractie si acum o cladire mancata de vreme. Dintr-o constructie impunatoare, realizata dupa modelul castelului Sans-souci din Potsdam, Germania, Chiosul isi pierde aproape in fiecare zi bucati de tencuiala, geamurile fiind deja inlocuite cu caramizi.  Pare greu de crezut, dar Kioszkul, cum era numit acum zeci de ani seamana foarte bine cu castelul nemtesc folosit ca inspiratie de arhitectii Maetz Frigyes si Pakey Lajos.

Desi a fost inspirat dupa un castel al carui nume se traduce “Fara griji” actuala constructie nu le inspira acest sentiment trecatorilor ci chiar contrariul. In prezent Kioszkul este ascuns in spatele unei perdele de arbori tineri acestia impiedicand privirele trecatorilor sa exploreze mai mult starea precara a constructiei. Vechiul casino va fi restaurat odata cu reabilitarea parcului din fonduri europene ,  urmarindu-se crearea unui spatiu multifunctional ce va include expozitii, receptii, prezentari, evenimente si chiar casatorii.

Fantana si foisorul sfideaza trecerea timpului

Aflata in fata fostului Casino, fantana arteziana a fost un punct de atractie al parcului. Realizata la sfarsitul secolului XIX aceasta si-a pastrat forma si farmecul de alta data. In spatele ei se gaseste si astazi un foisor in care pe timp de vara se organizeaza cununii civile.  Nici fantana nu a avut un destin lipsit de griji, pana in urma cu un an cand statuile au fost reabilitate. Acum atat fantana cat si statuile si-au recapatat aspectul initial. Pe perioada verii acesta este locul preferat al miriilor pentru fotografii, in acelasi timp se mai pastreaza si traditia pozelor cu masinute de jucarie pentru copii.

Lacul si pavilionul de muzica se amenajeaza in 1865

Lacul din Parcul Central, un punct principal de atractie a fost de fapt amenajat la 35 de ani de la deschiderea parcului. In septembrie 1865 Asociatia Parcurilor preia administrarea acestuia si demareaza actiunile de sapare a lacului si construirea pavilionului de muzica. Tot atunci se incepe si organizarea aleilor. Sase ani mai tarziu Asociatia de Patinaj inchiriaza lacul si in 1877 pe insula din mijloc se ridica un pavilion de lemn. Chiar daca au trecut atatia ani de la amenajarea sa lacul arata ca in prima zi, exceptand vegetatia care odata cu trecerea anilor a invadat atat insulita din centru cat si malurile. Patinajul ramane si acum un sport de iarna practicat pe lacul din Parcul Central.

Alexandra Groza
Elza Almasi