Clujul de azi, in oglinda orasului vechi (VI)

Clujul ramane, fara doar si poate, unul dintre cele mai boeme orase din tara, cu un centru istoric plin de povesti care de care mai frumoase si misterioase si cu o combinatie placuta intre nou si vechi. Mesagerul de Cluj va prezinta si in acest numar o paralela intre orasul de la sfarsitul anilor 1890 si inceputul anilor 1900, chiar daca e vizibil cu ochiul liber ca farmecul s-a pierdut in parte prin aglomeratia de masini si constructii noi.

Hotelul Central-Melody si Biserica Evanghelica domina zona Piata Unirii - Regele Ferdinand
Doua dintre cladirile care si-au pastrat “superioaritatea” in Piata Unirii, respectiv intrarea pe strada Regele Ferdinand, sunt Hotelul Melody si Biserica Evanghelica. Acestea domina in continuare intreaga zona, chiar daca de-a lungul timpului au suferit schimbari, in functie de cerintele vreme si de dorintele proprietarilor.

In 1904, Biserica Evanghelica- Luterana avea lipita de peretele dinspre strada Regele Ferdinand o casa ce functiona ca magazin, aceasta fiind demolata in urmatorii ani pentru nevoia de largire a arterei, importanta zona comerciala a orasului. Lacasul de cult a fost realizat intre 1816 si 1829 dupa proiectul arhitectului George Winkler si are o inaltime interioara de 15 metri si exterioara de 43 de metri.  In urma cu cativa ani, fatada bisericii a fost refacuta. Totusi, culorile alese, un portocaliu aprins si alb, nu au fost tocmai pe placul clujenilor. 

Fata in fata cu Biserica Evanghelica, pe coltul Pietei Unirii, se afla Hotelul Melody, fost Central si Pannonia. Acesta arata exact ca  in 1904, doar ca reclamele au fost inlocuite cu unele luminoase si mult mai mari. Cladirea functioneaza din 1868, cand a fost finalizata constructia, iar din 1891 este hotel. Hotelul Central - Melody a suferit modificari de-a lungul timpului, intre 1884 si 1904 fiind adaugat un turn cladirii.

Bulevardul Eroilor, zona pietonala in 1917

Ce clujean nu si-ar dori ca Bulevardul Eroilor, fosta Doctor Petru Groza sau Deak Ferenc, sa mai arate ca in urma cu 93 de ani, o artera intesata cu magazine, verdeata si multa lume boema la plimbare? Cladirile ce margineau strada nu s-au schimbat foarte mult, multe dintre ele pastrandu-se inca spatiile comerciale de la parter. Pe atunci, insa, strada avea o alveola pe mijlocul unde erau plantati mai multi copaci si amplasate mai multe banci.

Podul de piatra ce deschidea drumul spre strada Horea

Intrarea pe strada Horea dinspre Piata Mihai Viteazu nu s-a schimbat foarte mult in ultimii zeci de ani. La o privire de ansamblul, singurul element pe care clujenii nu l-ar recunoaste imediat este podul peste Somes. Realizat pentru prima data din lemn, acesta a fost refacut in 1573, din piatra, aceasta fiind calea urmata de Mihai Vitezul in 1601 dupa victoria impotriva lui Sigismund Báthory in lupta de la Guruslau.

Casa Universitarilor, de nerecunoscut

Cel mai bun exemplu pentru schimbarile “fetei” orasului de-a lungul deceniilor este cladirea de pe strada Mihail Kogalniceanu, cunoscuta ca si Casa Universitarilor. Chiar daca pare incredibil, este vorba de aceeasi zona in cele doua fotografii. Cladirea construita intre anii 1811 si 1821 in stil baroc tarziu dupa planurile arhitectului Alfoldi Antal a fost primul teatru din oras. Patruzeci de ani mai tarziu, cladirea a fost reconstruita in stil clasicist dupa proiectul lui Kagerbauer Antal. Ultimul spectacol a fost tinut in 7 septembrie 1906, dupa care teatrul a fost mutat in cladirea Teatrului National de astazi.

Constructia a fost cumparata de catre stat pentru a fi folosita de universitate. A fost utilizata ca depozit pentru muzeul botanic si a ajuns intr-o stare tot mai precara pana cand in anii 1930 s-a demolat, iar pe fundatia acesteia s-a cladit constructia de astazi dupa planurile lui George Cristinel. Constructia a fost inaugurata in prezenta regelui Carol al II-lea in 1937, primind denumirea de Colegiul Regele Carol II, iar din anii '50 este cunoscuta sub denumirea de Casa Universitarilor.

Biserica Sf. Mihail, inconjurata de bodegi

Biserica Sf. Mihail din Piata Unirii nu a putut fi admirata in toata splendoarea pana in anii 1890, din cauza ca de jur imprejur erau construite tot felul de cladiri in care functionau magazine si chiar carciumi. Aceste cladiri au dainuit aici peste 300 de ani, lipite de zidul care inconjura tintirimul. In 1747 preotul paroh de atunci, Biro Janos, a construit o poarta in stil baroc, care se poate vedea putin in colt. Poarta a fost mutata in fata bisericii Sf. Petru din Marasti in 1898. Dupa insistentele istoricului Kovary Laszlo, incepute inca din 1860, cladirile au fost in sfarsit demolate pana la sfarsitul anilor '90, si piata a fost transformata intr-o piata demna de centrul orasului.

Alexandra Groza
Elza Almasi