De ce sa ma abonez?
Pentru a primi prompt in fiecare dimineata cele mai importante stiri din orasul meu.
Situatia in care se afla pensionarii romani este, in cele mai multe cazuri, una disperata. Nemultumirile pensionarilor sunt cunoscute, majoritatea lor plangandu-se de faptul ca au o pensie prea mica pentru a duce un trai decent. Pentru a afla cum traiesc ei luna de luna, citynews.ro a stat de vorba cu doi pensionari clujeni, care au explicat cum isi calculeaza fiecare banut.
Rozalia Cioroslan (foto 1) are 70 de ani si este pensionara de la 47 de ani. A fost pensionata pe caz de boala, dupa ce a muncit la Liceul “Onisifor Ghibu” din Grigorescu ca ingrijitoare si la colectivul din comuna Hida, in fiecare zi cat timp a functionat acesta. Acum locuieste in cartierul Marasti si are o pensie de 350 de lei.
Dupa ce isi plateste cheltuielile, batrana ramane cu 50 de lei pentru a trai o luna intreaga, in asteptarea urmatoarei pensii. Rozalia cumpara doar paine si margarina, zaharul reprezentand un adevarat lux pentru pensionara clujeana.
“Dupa ce imi vine pensia, primul lucru care il fac e sa imi platesc cheltuielile si facturile. Raman apoi cu vreo 50 de lei. Din banii astia imi cumpar paine si cate o margarina mica. La zahar nici macar nu ma gandesc. Am noroc ca eu nu beau cafea si nu fumez. In jur de 30 de lei cheltuiesc pe medicamentele pentru tensiune, inima, pentru plamani si diabet”, spune cu ochii in lacrimi batrana.
Cei 50 de lei nu-i ajung femeii nici macar pentru mancare. De cele mai multe ori primeste de mancare de la fratele sau, ori de la unii din vecini. Fratele o suna sa o intrebe daca are ceva sa manance acasa si o cheama la masa. De curand, o vecina i-a adus o varza, din care Rozalia si-a facut o ciorba pentru trei zile.
“Am noroc cu un frate care ma mai ajuta. Nu imi da bani, dar imi da de mancare. El nu poate sa doarma noaptea si se gandeste la mine ca si cand as fi mama lui. Acum mi-am facut de mancare o oala de supa de varza si ma tine vreo trei zile. Mi-a adus o vecina o varza micuta si mi-am facut o oala de trei litri”, povesteste Rozalia cu lacrimi in ochi.
Fructele si legumele sunt doar un vis pentru biata pensionara, care nu a mai gustat capsuni sau cirese de 20 de ani. “Legume si fructe nu imi cumpar, ca pe ce sa-mi cumpar? As manca si eu cate un mar, dar de unde? N-am gustat capsuni si cirese de cand traia Ceausescu. Sunt cu 2 luni in urma la cheltuielile de bloc. Nu mai am bani sa imi iau un suc, nu sa-mi iau altceva. Doua sute de lei le-am dat la cheltuielile de bloc, plus telefonul si curentul. Curent nu platesc foarte mult, pentru ca nu am decat televizorul si frigiderul la priza. Altceva nu am, caci masina de spalat nu am, imi spal cu mana hainele”, spune Rozalia.
Nici medicamentele nu si le permite si primeste ajutor de la frati pentru a-si continua tratamentele. Femeia se teme ca va plati tot mai mult la facturi si se gandeste sa renunte la curent si telefon. Ar prefera mai bine sa moara decat sa mai traiasca cu atatea lipsuri.
“De multe ori fratii imi scot medicamentele pentru ca eu nu am bani. Nu stiu ce sa ma fac, ca si la bloc cei mai multi au centrala, eu o sa platesc tot mai mult. Am vrut sa imi fac rate sa imi pun si eu centrala, dar de unde, ca eu mor de foame. Ma gandesc sa ma tai de la toate, de la lumina, de la telefon, ca nu am bani sa traiesc. Ma rog si noaptea mai bine sa mor decat sa traiesc asa de greu, lipsita de toate cele”, suspina femeia.
Copiii nu o ajuta cu nimic, deoarece s-au certat din cauza unui apartament. Femeia locuia in cartierul Grigorescu intr-un apartament cu patru camere. Unul dintre fiii sai i-a propus sa faca schimb si sa ia apartamentul lui din Marasti, care are doua camere, dar sa locuiasca in continuare cu ei in Grigorescu, apartamentul din Marasti urmand sa fie ocupat de o fiica a femeii.
Femeia a fost de acord, pentru ca astfel ii putea oferi o locuinta si fiicei sale. Dupa doar o saptamana fiul a dat-o afara din casa si a batut-o, iar astfel s-a mutat in apartamentul din Marasti. Rozalia se gandeste si la momentul cand nu va mai fi si si-a luat loc de veci in cimitir.
Acesta a fost cumparat de mai mult timp, cand ea locuia in cartierul Grigorescu si acum se teme sa-si schimbe adresa din buletin ca sa nu intampine probleme cu chitanta pe care a platit-o la cimitir: “nu mi-am schimbat adresa din buletin, cea din Grigorescu, ca am loc in cimitir si ma tem ca dupa aceea nu mai corespunde cu adresa mea. L-am auzit pe popa zicand catre o doamna ca nu-i corespunde buletinul cu hartia aceea cu care a platit mormantul, si ma tem sa-mi schimb adresa in buletin”.
Elena Maksai (foto 2) are 65 de ani si locuieste in cartierul Manastur. Este pensionara de noua ani si primeste o pensie de 655 de lei dupa 28 de ani de munca. Locuieste cu sotul ei, in varsta de 71 de ani, care are pensia de 855 de lei si incearca sa mai si munceasca atunci cand poate. Si in cazul ei, primele ganduri la primirea pensiei sunt cheltuielile de bloc si facturile.
Elena spune ca incearca sa-si diminueze cheltuielile din toate partile si sa profite de orice reducere. Cheltuielile de intretinere, impreuna cu facturile si medicamentele, depasesc pensia femeii, ajungand la 720 de lei pe luna.
“Primul lucru este sa imi calculez ce am de platit, facturi care nu pot sa ramana. La cheltuiei de bloc, vara se ajunge undeva la aproape 150 de lei pe luna. Iarna este cu totul diferit, nu avem centrala termica ci repartitoare. Dar, pentru economie, niciodata nu am dat caloriferele la maxim. Si totusi am ajuns sa platesc foarte mult. Vazand situatia asta am folosit un calorifer cu ulei, pe curent. De asemenea, pentru apa calda am un gheizer acasa si prin acesta mai economisim ceva. In total facturile ajung la 270 de lei, la care se adauga costurile medicamentelor de 450 de lei pentru mine si sotul meu”, spune pensionara.
Pentru a se descurca cu banii, cei doi soti renunta la tot ceea ce pot si prefera sa isi faca singuri unele lucrari de intretinere a apartamentului sau sa se tunda acasa. “Incercam sa facem economie la orice. Renunt la tot ceea ce se poate renunta. La frizerie nu dam bani pentru ca pe sotul il tund eu si mie tot eu imi aranjez parul . Nu mi-as putea permite sa merg la coafor. La fel cand e vorba de imbracaminte, daca sotul are nevoie de pantaloni ii fac eu. Lucrarile prin casa le facem tot noi, pentru ca daca aduc un meserias imi ia o multime de bani. Nu suntem de meserie, dar ne facem noi cum credem ca e bine”, a spus Elena.
Niciodata nu le raman bani pentru a face ceva din placere celor doi pensionari, iar daca au pofta de un fruct mai scump, sau o mancare costisitoare incearca sa se convinga ca nu le face bine, din cauza varstei inaintate.
“Niciodata nu ne raman bani pentru a face ceva pentru placerea noastra. La fel si cu mancarea, nu ne permitem sa mancam orice si mai bine ne gandim ca suntem la o varsta mai inaintata si nu ne face bine”, explica Maksai.
Pentru consultatii la medic, femeia spune ca urmareste emisiuni radio pentru a castiga la concursuri consultatii la diverse cabinete, deoarece nu isi permit sa plateasca serviicle medicale. “Am cazut odata si ma doare in permanenta soldul, insa nu-mi permit sa merg sa fac o radiografie. Participam la emisiuni la radio si castigam uneori consultatii gratis la diverse cabinete. Incercam sa profitam de orice reduceri posibile. Altfel nu ne permitem nici macar aceste servicii pentru sanatatea noastra”, spune pensionara.
Marian Chinciusan
Foto: Citynews.ro
Pentru a primi prompt in fiecare dimineata cele mai importante stiri din orasul meu.