Dejul, capitala vrajitoriei in perioada medievala

Mai multe documente din arhiva comitatului Szolnok fac referire la procesele de ardere pe rug a catorva zeci de persoane acuzate de vrajitorie. Femei acuzate ca se transforma in caini sau ca imbolnavesc oameni la comanda ajungeau astfel sa fie arse in locuri publice. Cele mai multe procese de acest gen aveau loc chiar in zona Dejului, arata documentele de arhiva.

O mare parte dintre procesele vrajitoarelor s-au petrecut de la inceputul secolului XVIII, pana la ocuparea Transilvaniei de imperiul austro-ungar, spune comisarul sef Gabriel Virgil Rusu, director adjunct pentru invatamant la Scoala de Agenti de Politie “Septimiu Muresan”. Acesta cauta mai multe documente pentru teza sa de doctorat privind urmarirea infractorului in Transilvania in secolul XVII, cand a identificat mai multe documente de arhiva in care sunt descrise procesele mai multor vrajitoare. “Superstitiile medievale, orice fenomen nelalocul lui, care nu putea fi explicat era interpretat in context religios. De aceea alchimistii sau oamenii care aveau o metoda de munca diferita decat a oamenilor normali erau considerati obscuri”, spune comisarul sef de politie.

Trei legi intr-o singura tara

Acesta sustine ca o simpla plangere sau o banuiala erau suficiente pentru a duce la arderea cuiva pe rug. “In perioada respectiva, ceea ce conta era legea lui Dumnezeu si legea oamenilor. Legea lui Dumnezeu era Biblia. De exemplu, citatul «Barbatul sau femeia de vor chema mortii sau de vor face vraji sa moara neaparat, cu pietre sa fie ucisi, ca sangele lor este asupra lor» era luat ca atare”, explicat Gabriel Rusu.

Pe langa legea Bibliei si legile tarii, o alta lege care era aplicata in Transilvania era Malleus Maleficarum sau “Das Hexenhammer”, in germana insemnand “ciocanul vrajitoarelor”. “Era un fel de cod de procedura penala in care se vorbeste despre felul in care se desfasoara procesele de vrajitoare. Atunci cand cineva era banuit de vrajitorie, avea loc un proces. De multe ori functiona judecata cu jurati. Adica daca eu veneam cu cativa martori care declarau ca esti vrajitor, toate declaratiile erau luate de bune si fara alte probe ajungeai pe rug”, spune comisarul sef.

Interesant este faptul, continua Gabriel Rusu, ca aceste procese brutale se petreceau in vremea cand in Anglia incepea Revolutia Industriala. “Aceste lucruri se intamplau din cauza faptului ca aceasta parte a Europei era supusa unor inchistari din partea a cel putin doua-trei imperii. Transilvania era inconjurata de imperii aflate in expansiune. Vorbesc de imperiul Otoman care a cucerit Ungaria centrala si incearca sa ocupe Viena. Pe urma aveam imperiul habsburgic, care a inceput contraofensiva si a pus mana pe Transilvania. Sa nu uitam nici rusii, care devin un mare imperiu in expansiune. In acest timp, Europa vestica prospera pentru ca avand deschiderea aceasta spre Atlantic, a decoperit Lumea Noua si spatii noi. Avand acces la resurse se putea dezvolta. Aceasta diferenta se resimte pana si astazi”, explica Gabriel Rusu.

Vrajitoare care se transforma in catea

De exemplu, intr-unul dintre documentele gasite se arata ca in 1712, o femeie pe nume Ana Lazar din satul Mica, de langa Dej, a fost condamnata la ardere pe rug pentru vrajitorie. “Se spunea ca intra in casele oamenilor cu chip de caine si facea stricaciuni. Se afirma in document ca un om in casa caruia a intrat a prins-o si a legat-o cu lanturi, moment in care cateaua s-a transformat in femeie. Instanta constatand aceste declaratii a hotarat sa o supuna la proba apei, altfel urma sa fie arsa pe rug”, spune Gabriel Rusu care precizeaza ca toate aceste relatari apar in procesele verbale juridice.

Proba apei, explica Rusu, insemna introducerea capului femeii acuzate intr-o galeata pana ce aceasta spune adevarul. “Mai exista si proba focului, care presupunea incingerea ei fie pe fata, fie pe alte parti ale corpului. Va dati seama ce putea sa declare”, continua doctorandul.

Boii dansau in dudul din fata casei

Documentele de arhiva relateaza despre cazuri de-a dreptul socante. Unele aduc astazi zambetul pe buze avand in vedere acuzatiile ce erau aduse, insa in urma cu 300 de ani ele insemnau adevarate pericole pentru societate. Un astfel de caz este cel al Barbarei Sanislav, o femeie din Dej. “In 26 februarie 1723, la Dej ajunge in fata instantei Barbara Sanislav invinuita de practici vrajitoresti. Dupe ce se asculta pozitia acesteia in care isi sustine vinovatia, instanta decide ca in cazul in care sapte dintre asesori (ajutor de judecata – n.red.) vor jura pe capul ei ca este vinovata, sa fie condamnata la ardere pe rug, iar daca nu sa fie incercata cu apa. Pentru ca niciunul dintre asesori nu a jurat si datorita lipsei probelor, a fost pusa in libertate. Dar trei ani mai tarziu a fost adusa din nou in fata instantei. Martorii au declarat ca pe dudul din fata casei acesteia jucau boii apoi coborau cu capul in jos si apoi in pridvorul casei s-au transformat in femeie. Judecatoarea a condamnat-o pe femeie la moarte.

Vrajitorie la scara inalta

Banuielile de vrajitorie erau des intalnite si in randul societatii inalte. De exemplu Ana Bornemisza, sotia principelui Mihai Apafi intrase in conflict cu Szuzana Vites, sotia lui Paul Beldy, rivalul lui Apafi. Beldy dorise sa ii ia locul lui Apafi. Totodata, rivalitatea dintre cele doua femei era si de ordin politic, Bornemisza acuzand-o pe Vites ca sotul ei este sustinut de habsburgi, in perioada in care Transilvania era sub ocupatie otomana. La un moment dat Bornemisza s-a imbolnavit si a banuit-o pe Szuna Vites ca ar fi angajat-o pe vrajitoarea Ilona Lena din Dej, dar si pe alte vrajitoare, pentru a-i face descantece.

“In 1674, Vites este arestata alaturi de Ilona Lena si dupa proces vrajitoarea este arsa pe rug. Nici Vites nu a scapat, iar 10 ani mai tarziu a murit in inchisoarea cetatii Gherla. Desi a incercat prin diverse scrisori sa obtina gratierea din partea Anei Bornemisza, aceasta nu a reusit”, relateaza comisarul sef.

Acuzatii de vrajitorie chiar si in randul familiei

De multe ori nici familia nu tinea partea femeii acuzata de vrajitorie sau ca este strigoi. Uneori fii sau chiar sotii faceau declaratii extrem de usor impotriva mamei sau sotiilor lor. Un astfel de caz s-a petrecut in 13 septembrie 1746, cand sotia lui Grigore Simion, un barbat din Dej, a fost acuzata ca este strigoi si condamnata la moarte. “Sotul a declarat judecatorilor ca nu mai stie ce sa-i faca femeii pentru ca aceasta se trezeste din somn noaptea si vede patul gol. Totusi, atunci cand o cauta in curte, aceasta era de negasit. Femeia aparea abia ziua, uda leoarca. Judecatorul a decis decapitarea si arderea ei pe rug”, se arata in documentele citate de Gabriel Rusu.

Un alt caz asemanator s-a petrecut in 1 septembrie 1742, intr-un alt proces de vrajitorie de la Dej. Sotia lui Ioan Balasz era suspectata de vrajitorie. Cand a ajuns in fata instantei chiar si copiii ei au declarat ca mama lor e vrajitoare si “n-ar fi mare paguba sa fie arsa. S-a hotarat decapitarea si arderea ei pe rug”, spune Gabriel Rusu.

Arderile pe rug, spectacol pentru populatie

Comisarul sef spune ca de fiecare data in Evul Mediu, arderile pe rug erau privite la fel cum astazi sunt privite meciurile sportive. “Executiile se faceau in loc public pentru a fi date ca exemple. In Dej sa faceau chiar in centrul orasului, aproape de primarie. De obicei aceste arderi erau privite ca o ceremonie nemaipomenita, era un adevarat eveniment. Oamenii discutau, barfeau, se facea paza”. Aceste procese brutale au luat sfarsit in 1757, dupa ce Maria Terezia, conducatoarea Tarilor Ereditare Austriece, a dat un decret imperial privind procesele vrajitoarelor. “Aceasta dispunea ca orice proces de vrajitorie sa fie facut cu multa precautie si hotararile judecatoresti care urmeaza sa fie puse in executare sa fie trimise spre studiul Cancelariei Aulice de la Viena. Imediat dupa aceea, procesele vrajitoarelor s-au incheiat”, spune Rusu.

Cert este ca pana la emiterea acestui decret procesele de vrajitorie sau acuzatiile de strigoi se tineau lant. De exemplu, in 1578, chiar un preot a ajuns sa fie condamnat la arderea pe rug din cauza ca e posedat de necurat.

Tudor Ravoiu