De ce sa ma abonez?
Pentru a primi prompt in fiecare dimineata cele mai importante stiri din orasul meu.
A absolvit Facultatea de Istorie, unde a studiat patru ani, dupa care a urmat un program de master la aceeasi facultate, timp de un an. Mai apoi a finalizat si un doctorat de trei ani pe aceeasi specializare. Cu toate ca pe toata perioada studiilor, care i-au “rapit” opt ani din viata, a avut rezultate care au mentinut-o pe un loc bugetat si i-au adus chiar si o bursa, tanara de 31 de ani e acum angajata la standul unui anticariat din mall.
Acesta este destinul lui Ioana Chira (foto), care a avut ghinionul sa iubeasca istoria si arheologia. Tanara si-a dorit numai sa invete si sa aiba o pregatire cat mai buna in domeniu.
“Am ajuns sa regret ca am facut atata scoala si ma gandeam sa ma reprofilez. E dureros pentru ca te gandesti ca ai pierdut atatia ani din viata. Timp de un an si jumatate am cautat orice altceva, pentru ca am vazut ca nu exista posturi si oportunitati in domeniu. Mi-am depus CV-ul peste tot, am fost si la somaj si recunosc ca o umilinta mai mare nu exista decat sa ajungi in situatia asta. Am incercat la hoteluri, magazine, oriunde, insa mi s-a raspuns ca nu pot fi angajata pentru ca am prea multe studii si prefera pe cineva cu pretentii mai mici. In vara anului trecut am ajuns sa ma rog de angajatori, chiar daca vorbim de o slujba la un raion de mezeluri, unde trebuia sa tai salam. Majoritatea patronilor au o gandire invechita si mi se pare deplasat sa ti se refuze un loc de munca bazat pe un asa motiv. Cel mai pregnant sentiment a fost socul ca primeam acelasi raspuns peste tot, a fost pur si simplu degradant”, isi aminteste Ioana experienta prin care a trecut in cautarea unui loc de munca.
A vrut sa-si termine studiile
Chiar daca are o pregatire incontestabila, tanara nu a reusit sa intre in sistemul de stat, acolo unde locurile au fost ocupate fie de persoane care au preferat sa lucreze in loc sa isi continue studiile, fie au fost blocate.
“Nu am incercat sa-mi caut un loc de munca serios, cu carte de munca, si am muncit numai pe santiere de arheologie. Aveam bursa, deci nu ma confruntam cu probleme financiare. In plus, am colegi care de sase ani nu au terminat doctoratul, pentru ca s-au implicat in tot felul de proiecte si garanturi. Ideea era sa merg cat mai departe cu studiul, pentru ca dupa aceea sa imi gasesc un loc de munca in domeniu, avand atata pregatire. Vroiam o siguranta si dupa licenta, iar pentru ca nu am gasit niciun loc de munca bun am urmat si cursurile unui master, in ideea ca dupa aceea voi gasi ceva de lucru. Dupa finalizarea masterului nu erau pozitii la Muzeul de Istorie, si asa am ales sa fac si doctoratul. Cand l-am inceput s-a deschis situl arheologic de la Polus si am lucrat acolo o vreme. Mai apoi s-au facut angajari la muzeu, am avut cinci sau sase colegi care au renuntat la bursa si au mers acolo, insa eu am zis sa merg mai departe pe drumul acesta. Riscam sa nu imi termin doctoratul, pentru ca odata ce incepeam sa lucrez aveam alte prioritati. Dupa ce am terminat si studiile de doctorat, in luna octombrie a anului 2008, am aflat ca trebuiau sa fie scoase la concurs, dar cu doua saptamani inainte de concurs s-au blocat toate posturile de la stat”, a afirmat Ioana.
In opinia tinerei, accesul in invatamantul superior ar trebui sa fie mai dificil, prin examene de admitere, iar statul ar trebui sa ofere un sprijin pentru cei pe care ii pregateste. “Ar trebui sa fie mai dificil accesul la studiile superioare, pentru ca ies foarte multi absolventi, dar studiile si pregatirea nu sunt pe masura.Romania va ajunge sa fie o tara de semi-intelectuali cu o pregatire superficiala. In plus, nu e normal ca statul sa nu ofere nimic, pentru ca pregatire de baza nu exista, iar locurile de munca nici atat. Discutia nu e ca nu incerci sa iti gasesti un loc de munca, dar nu ai unde pentru ca toate posturile din acest domeniu sunt la stat. Firme de arheologie nu sunt prea multe, singurele cu o activitate serioasa fiind in Alba si Sibiu, insa acolo sunt preferati absolventii din zona.
Daca nu lucrezi, trec anii, tu nu faci nimic si pierzi legatura cu domeniul”, spune tanara de 31 de ani.
Vanzatoare la anticariat, un noroc
Chiar daca nu e locul de munca mult visat, Ioana Chira e multumita ca macar are acces la carti si slujba ii ofera o urma de speranta. “A fost o chestie de noroc ca am ajuns aici, la anticariat. Treceam pe langa un stand al anticariatului din cartierul Manastur si am auzit intamplator ca patronul intreba de niste CV-uri. Am intrat in vorba cu el si cred ca am stat aproape doua ore si i-am povestit situatia mea. I s-a parut si lui absurd si hilar si mi-a spus ca va mai deschide un stand si am venit in probe. M-am obisnuit cu munca si am fost angajata. De cand lucrez aici viata mi-a intrat pe un fagas normal si am devenit optimista si sper la ceva mai bun din nou, pentru ca visul meu nu e sa imbatranesc ca vanzatoare la un anticariat”, povesteste Ioana.
Absolventa de Stiinte Politice, vanzatoare la non - stop
Situatia ei nu e singulara, iar tinerii cu studii superioare care nu reusesc sa lucreze in domeniul pentru care s-au pregatit se simt la fel de umiliti. “Vanzatoare la un non-stop, visul meu de-o viata. Pentru asta m-am pregatit si pentru asta am investit in mine, sau cel putin asa se pare”, spune ironic Anca. Tanara a absolvit in acest an Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii, sectia Comunicare si Relatii Publice si lucreaza de aproape doua luni ca vanzatoare.
“E foarte trist si chiar umilitor sa stiu ca am o facultate terminata, o licenta cu nota mare si stau intr-un magazin sa vand. Si pentru ce? Din banii pe care ii castig nu pot sa imi platesc nici facturile si nici sa ma intretin. Lucrez noua zile in continuu si am doua zile pauza. De la ora 8 la 16 trei zile, de la 16 la miezul noptii trei zile si in ultima tura de la 12 noaptea pana dimineata la 8. Si pentru munca asta primesc intre sase si sapte milioane, insa plata e conditionata de targetul pe care trebuie sa-l indeplinesc, un target care e destul de ireal, avand in vedere banii pe care ii au oamenii in buzunar”, isi descrie Anca job-ul, care nu ii da prea multe sperante pe viitor.
Intr-o situatie asemanatoare se afla si Mihaela Ardelean, absolventa a aceleasi facultati, si cu un master terminat in acest an. In plus, Mihaela a finalizat si cursurile Facultatii de Studii Europene, specializarea Studii Americane. Tanara priveste insa viata cu mult optimism si crede ca cel mai important e faptul ca poate sa lucreze si sa castige experienta din acest job.
“Am fost intrebata de nenumarate ori de ce am ales sa renunt la ceea ce am studiat, pentru un job intr-un domeniu total opus creativitatii, insa eu nu consider ca am renuntat. In timpul meu liber lucrez la diferite proiecte care ma ajuta sa imi creez experienta ceruta de firmele de publicitate, iar jobu-ul pe care il am presupune o stabilitate financiara, ravnita de multi absolventi in ziua de azi. In plus, job-ul presupune o foarte mare interactivitate cu oamenii, o comunicare continua care nu va face altceva decat sa ma ajute in viitor, pe plan profesional”, a declarat Mihaela, care lucreaza in prezent la o companie americana de produse si servicii pentru birouri, job-ul ei fiind sa recupereze creditele clientilor unei companii.
Situatia tinerilor clujeni cu studii superioare si lipsa locurilor de munca in domeniile in care sunt calificati e confirmata si de statisticile Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca. Astfel, la nivelul judetului, in prezent sunt disponibile 412 locuri de munca, insa niciunul pentru absolventi de studii superioare.
Bogdan Buburuz
Foto: Citynews.ro
Pentru a primi prompt in fiecare dimineata cele mai importante stiri din orasul meu.