Lucrari care au schimbat fata Clujului

De-a lungul anilor, orasul de pe Somes a trecut prin mai multe transformari arhitecturale si urbanistice, care i-au marcat drumul spre ascensiune. Una dintre acestea este realizarea unei piete ornamentale centrale, actuala Piata Unirii. De altfel, personalitatile vremii au dus “lupte” grele pentru transformarea zonei. Acestia si-au dat seama ca este nevoie de mari schimbari pentru ca orasul Cluj sa se poata dezvolta si sa fie in rand cu alte localitati din Imperiul Austro-Ungar.

Potrivit istoricului Asztalos Lajos, autorul cartii “Kolozsvár. Helynév- és településtörténeti adattár” (Cluj.Culegere de date istorice despre locuri si asezari), in Piata Mare a orasului, actuala Piata Unirii, se tinea in fiecare saptamana un targ de animale, cereale si alte articole.

Targ, carciumi si bodegi in Piata Mare

“Candva, dupa navalirea tatarilor din secolul XIII, in afara zidurilor Cetatii Vechi (prima fortificatie – n.red.) s-a dezvoltat o piata. Referitor la Biserica Sfantul Mihail, prima atestare exista in 1349, cand papa a dat o hotarare prin care li se promitea izbavire celor care contribuiau la constructia bisericii. In 1092, regele Sf. Ladislau la Sinodul de la Szabolcs a decretat ca mortii trebuie ingropati langa biserica, altminteri rudele acestora trebuie sa stea in penitenta 12 zile, numai cu paine si apa. Dupa batalia de la Nicopole (1396), cand turcii au invins alianta vesticilor, cel mai probabil si clujenii si-au dat seama ca ar trebui sa construiasca un zid de aparare, macar in jurul bisericii, unde sa se poata adaposti in caz de asediu”, a explicat istoricul.

Acest lucru a favorizat constructia diferitor bodegi, baraci si tarabe langa zid, unde targovetii isi desfasurau activitatea. Dupa cum se poate vedea in fotografiile de epoca, aceste constructii au diminuat considerabil imaginea impozanta a bisericii, aceasta aproape pierzandu-se in amalgamul de constructii.

“Erau diferite bodegi in care vindeau fripturi, vin si palinca. Era chiar si macelarie. De exemplu, Heltai Gaspar descrie cu maiestrie ca o data cand Matei Corvin a venit in oras sa afle ce pune la cale judele de Cluj, a intrat in macelaria care era vizavi de casa oficialului , care era cam pe unde este protopopiatul catolic acum. Asta inseamna ca in anii 1470-80 aceste bodegi deja existau”, a punctat Asztalos.

La fiecare targ, mizeria si gunoaiele puneau stapanire pe piata, targovetii lasand in urma animale moarte si resturi. “Regele Vladislav al II-lea (1490-1516) a dispus aducerea a patru clanuri de tigani care sa curete lesurile si sa mature strazile. Acestia locuiau undeva in zona actualei Piete Cipariu. Targovetii lasau in urma animalele moarte, mai taiau animale si lasau resturi, e clar ca mirosea urat. Deja in anii 1700 a aparut ideea ca baracile care nu se potriveau in imaginea orasului sa fie demolate, insa nu a fost atat de simplu”, a afirmat Asztalos.

Biserica s-a opus demolarii baracilor

Clujenii au realizat, la inceputul secolului XVIII, ca acele baraci nu au ce cauta in Piata Centrala a orasului, pe langa biserica, dar a trebuit sa treaca peste un secol pentru ca aceste constructii sa dispara.

“Aceste constructii erau foarte apreciate de Biserica Catolica, deoarece oamenii plateau bani grei drept chirie bisericii pentru aceste spatii, care erau in proprietatea bisericii. Pe langa baraci si gherete au existat trei sau patru cladiri mai masive. De exemplu, pe colt era Scoala de Fete Romano-Catolica, care avea si etaj, iar la parter functionau o farmacie, o ceasornicarie si croitorie. De asemenea pe partea nordica mai existau cateva case cu etaj”, a continuat istoricul.

Biserica nu a fost de acord cu demolarea pentru ca nu dorea sa-si piarda singura sursa importanta de venit. Astfel, s-a impotrivit ani de zile evolutiei orasului, cerand despagubiri pentru acele constructii.

“Prin 1850, Schütz János era primar, iar in noaptea de Revelion a demolat cladirea militara abandonata care era si ea printre baracile din jurul bisericii Sfantul Mihail. Asta a fost doar primul pas. Au dus tratative in continuare cu Biserica. Aceasta dorea sa fie despagubita cu alte cladiri. Deoarece municipalitatea nu avea posibilitatea sa dea astfel de despagubiri, reprezentantii Bisericii au venit cu ideea ca in loc de cladirile din jurul bisericii Sfantul Mihail sa construiasca cateva blocuri in Piata Mare. Cum deja exista protectia monumentelor, reprezentantii Bisericii au fost refuzati categoric”, a explicat Asztalos Lajos.

Cu toate acestea, Biserica Catolica a inceput demolarile in 1886, iar cladirile mai subrede au si fost desfiintate in acel an. “Cand frumusetea extraordinara a acestei biserici impozante, gotice a fost dezvaluita, clujenii au fost atat de impresionati incat nu au mai permis Bisericii sa construiasca alte blocuri in Piata. A intervenit si Protectia Monumentelor din Budapesta si s-au anulat aceste planuri”, a adaugat acesta.

Pentru a despagubi Biserica Catolica, orasul a cumparat mai multe proprietati aflate pe actuala strada Iuliu Maniu. Biserica si-a construit aici asa numitele Case ale Statusului Romano-Catolic. In afara de aceasta, Biserica a mai primit proprietati si pe actuala strada Cardinal Iuliu Hossu si Arany Janos din Parcul Central.

Astfel, pretentiile Bisericii au fost satisfacute si se putea incepe amenajarea Pietei.

Statuia lui Matei Corvin, dezvelita in 1902

In 1890, poarta din fata bisericii a fost mutata la Biserica Sf. Petru, unde se poate vedea si astazi. “Cam pe atunci s-au nascut planurile de amenajare si transformare a pietei intr-un spatiu ornamental. Pentru a aduce un omagiu celei mai mari personalitati clujene, municipalitatea a decis realizarea si amplasarea statuii lui Matei Corvin in partea sudica a Pietei. Se dorea ca monumentul sa fie gata monumentul pana la celebrarea a 1.000 de ani de la infiintarea Statului Ungar (1896), insa nu a fost posibil. In 1900, proiectul a castigat aurul la Expozitia Mondiala de la Paris, iar in 1902 a fost dezvelit ansamblul statuar realizat de Fadrusz Janos. Soclul a fost proiectat de arhitectul Pakey Lajos. Tot in aceasta perioada au fost amenajate rondourile de flori si au fost plantati copacii”, a continuat istoricul.

Dupa ce Piata Mare a fost amenajata, piata si targurile au fost mutate in actuala Piata Mihai Viteazu.

Mlastina transformata in parc

O alta lucrare majora care a contribuit la dezvoltarea imaginii Clujului a fost amenajarea Parcului Central, care de un secol si jumatate nu a mai fost reamenajat. “In 1812, orasul a semnat un contract pentru sase ani cu blanarul Meleg Janos. Potrivit contractului, acesta avea dreptul sa comercializeze in Dumbrava cu furnici (Hangyasberek) vin, bere, palinca si mancare, in schimbul a 400 de forinti pe an. Potrivit contractului, chiriasul nu avea voie sa taie salciile si duzii de aici. Dupa expirarea contractului blanarului, in 1818, macelarul Benigni Elias incheie cu orasul un contract nou pentru doi ani pentru activitati similare”, a povestit istoricul Asztalos Lajos.

Terenul respectiv era unul mlastinos, inundat frecvent atat de Canalul Morii, cat si de Somes. “Din 1827, baronesa Josika Janosne si Asociatia de Binefacere a Femeilor au inceput amenajarea si infrumusetarea terenului si in 10 ani au regularizat cursul Somesului care inunda des aceasta zona, iar sub copaci au deschis un hipodrom. In 1837 s-a infiintat Comisia Oraseneasca pentru Parc (Városi Sétahely-bizottság) sub conducerea lui Pataki Mihaly, iar printre membri s-au numarat personalitatile vremii, precum Pakei Lajos, Banffy Jozsef, Mikes Janos. Planul parcului a fost realizat de inginerul proiectant Hermann Samuel in scurt timp. Au fost 24 pogoane de teren. In 1840 Buksa Mihaly este angajat ca ingrijitor-gradinar”, mai scrie Asztalos in lucrarea citata.

Apoi, s-a amenajat o arena si o sala de echitatie, iar in 1855 si o piscina destinata in primul rand armatei, dar cand era libera se putea folosi si de catre cetateni. Din 1860, atributiile au fost preluate de Comisia Parc (Sétatéri Bizottság), al carei presedinte a fost contele Miko Imre. Banii proveniti din sponsorizari au fost cheltuiti pentru extinderea parcului. In 1865 luat fiinta Asociatia Parcului (Sétatér-Egylet) din care faceau parte Kováry Lászlo, Haller Károly si altii care preluasera ingrijirea parcului, a organizat aleile, a sapat lacul si a construit pavilionul de muzica, spatiu pentru tir si teatru de vara. Potrivit unei hotarari din 1883, cainii puteau fi dusi in parc numai cu lesa. In 1886, contractul asociatiei a expirat, iar parcul a ajuns in administrarea orasului. In perioada 1896-1897, s-a construit Casinoul si pavilionul de patinaj dupa planurile lui Pákey Lajos. In 1897 s-a construit fantana arteziana. Cu asta s-a incheiat amenajarea parcului, iar de atunci nu s-a mai facut nicio lucrare pana in zilele de astazi”, a conchis istoricul Asztalos Lajos.

Ultimele lucrari

Piata Unirii a fost reamenajata ultima oara anul trecut, de catre firma Iridium Construct Instal, iar valoarea proiectului a fost de 5,1 milioane de lei. Pentru restaurarea Parcului Central, inclusiv a cladirii Cazino, municipalitatea asteapta finantare europeana, costurile ridicandu-se la 42.581.630 lei, din care 33.092.465 lei finantare nerambursabila.

Elza Almasi

NOTA: Fotografiile de la acest articol ne-au fost furnizate de referentul la Arhivele Nationale din Cluj-Napoca, Vasile Lechintan