Teatrul de papusi, mai mult decat o joaca

Teatrul de papusi e mai dificil decat teatrul normal, sustine singura profesoara care preda aceasta activitate copiilor clujeni. Emotiile si mesajele sunt mai greu de transmis, iar lucrul cu cei mici e dificil. Cu toate acestea, Andrea Marculescu nu ar renunta la cariera, iar singurul ei regret e faptul ca a ramas printre putinii care se mai ocupa de copiii care vor sa invete teatru de papusi.

Andrea Marculescu preda un curs de teatru de papusi la Palatul Copiilor, unde invata in jur de o suta de copii, de varste diferite. Recent, clujeanca, impreuna cu trupa pe care o coordoneaza, a castigat cinci premii la Concursul National de Teatru Medieval care a avut loc la Sighisoara.

Munca de sapte ani

Pentru a ajunge la performanta, Andrea Marculescu spune ca e nevoie de mult timp. Cursurile se intind pe o perioada de sapte ani, timp in care copiii trec prin diferite etape si invata sa lucreze cu papusi de diferite tipuri.

“In primul an invatam lucrurile de baza si «papusa bi-ba-bo», cea care se pune pe mana, pentru ca e mai cu priza la copii, mai atractiva, o simt mai bine fiind trasa pe mana si mult mai usor pot sa incerce sa o manuiasca. Incercam sa construim, in masura in care putem, tot in primul an, papusi cu cap din carton ondulat si fiecare copil isi creeaza propria papusa din materialul si culoarea pe care si-o doresc. Astfel se ataseaza de ea si are o papusa cu care poate sa lucreze peste vara”, explica profesoara primul an din cariera de pupusar.

Mai departe, cursantii invata teatrul de umbre si teatrul de legume, ca mai apoi sa invete cum sa manuiasca papusile pe degete, cu mobilitate a gurii, care sunt tot “papusi bi-ba-bo”. Munca adevarata incepe in al patrulea an, cand copiii lucreaza cu marionetele.

“In anul patru se intra pe zona de marioneta, timp de doi-trei ani. E nevoie de mult timp pentru ca papusa marioneta are nevoie de studiu al posibilitatilor. Noi nu aveam astfel de papusi, decat unele foarte simple, primite din Mexic, Ungaria sau Polonia. Papusile trebuie sa se potriveasca celor mici pentru ca trebuie sa fie exact de dimensiunea copilului, in zona taliei, pentru ca acesta sa stea comod. Am facut un efort extraordinar si timp de un an am construit de la zero papusi marionete. Le-au facut cu drag, chiar daca stiau ca raman in fondul nostru. In anul al saptelea de studiu am lucrat cu papusa Wayang, cea cu tija. Performanta imbina multe genuri de teatru, mai multe tipuri de papusi in spectacol. Performanta inseamna mult mai mult, pentru ca aici intervin concursurile si spectacolele in afara palatului, la case de copii sau in timpul sarbatorilor”, a declarat Andrea Marculescu.

Mai greu decat teatrul normal

Copiii sunt atrasi de acest domeniu, dovada faptul ca numarul cursantilor depaseste capacitatea salii in care trupa de teatru isi desfasoara activitatea. Cu toate acestea, teatrul de papusi e mai dificil decat “fratele mai mare” al sau.

“Interes exista, pentru ca sunt copii doritori, numai ca, scriind pe usa teatru de papusi, nu imi bat la usa decat foarte putini scolari, dintre cei care stiu despre ce e vorba. Foarte multi cred ca e doar o joaca cu papusi. Teatrul de papusi e o joaca, insa una foarte serioasa, dovada sta performanta. E adevarat ca lucram cu papusi, dar este un lucru mult mai dificil decat teatrul obisnuit, teatrul mare, pentru ca drumul de la text la public este mai lung. In teatrul mare, actorul citeste rolul si il transmite publicului. Aici, actorul citeste rolul, il transmite papusii, iar aceasta trebuie sa il duca mai departe publicului. Si atunci lucrurile se complica, pentru ca din moment ce mai este un intermediar este mai dificil ca mesajul sa ajunga nealterat la public. Mai ales pentru ca papusa nu are muschi faciali si nu poate sa transmita o stare asa cum o face un actor. Acest minus se suplineste prin o voce adecvata si prin gestica”, e de parere profesoara de teatru.

Mesajul e foarte important

Chiar daca se folosesc de papusi, iar interpretii sunt copii, fiecare spectacol trebuie a aiba un mesaj, iar aceste este, de obicei, destul de complex. “Vrem sa face spectacole cu mesaj, in primul rand. Spectacolele trebuie sa transmita ceva, ca in momentul in care publicul se ridica si pleaca sa nu ramana doar cu impresia generala de frumos. Sa ramana cu un mesaj interior de suflet, cu ajutorul caruia sa-si puna intrebari si sa-si raspunda singuri la ele. De exemplu, in unul din spectacole mesajul a fost foarte clar: nu va izolati de lume, este necesar sa comunicam si sa socializam. E adevarat ca lumea nu e impartita in alb si negru, e un amalgam intre bine si rau si cel mai important este sa ai curajul sa pasesti in lume. Foarte multe dintre spectacole sunt bazate pe ideea de prietenie si nevoia de a privi in jurul tau si a nu fi indiferent. Mai avem un spectacol unde avem trei tipologii umane sub forma papusilor si anume rasfatata, fatarnica si egoista. Acestea se regasesc in fiecare dintre noi si tindem sa negam, sa ascundem aceste parti. Mesajul a fost sa accepti aceste lucruri, pentru ca numai asa ajungi sa le depasesti. Un alt mesaj a fost constientizarea unei greseli pentru ca numai asa poti evolua in viata, iar o plecare, o renuntare, nu inseamna neaparat un final, ci si evolutie, un nou inceput, bazat pe experienta”, afirma Andrea Marculescu, care spune ca, in opinia ei, faptul ca papusile transmit acest mesaj nu e un impediment, atata timp cat cel care o manuieste e bine pregatit.

Castigatori la Sighisoara

Trupa de teatru de papusi coordonata de clujeanca a castigat nu mai putin de cinci locuri I la un concurs national care a avut loc in cadrul Festivalului Medieval de la Sighisoara. “A fost o performanta faptul ca am luat locul I, in conditiile in care am fost la sectiunea gimnaziu. Anul acesta am luat locul I ca trupa, premiul de interpretare feminin, cel pentru coloana sonora, cel pentru scenariu si decor si cel pentru costume. A fost cea mai mare performanta a noastra. Trupa a fost formata din noua copii, cu varste de la sapte ani pana la elevi de clasa a IX-a. E o trupa cu care e destul de dificil de lucrat pentru ca au varste atat de diferite. In competitie au fost in jur de 15 trupe din toata tara, pe diferite sectiuni. Am mai fost la competitii. De semeplu, in urma cu doi ani, la Constanta am obtinut noua premii”, a mai afirrmat Andrea Marculescu.

Din fabrica, pe scena de teatru

Andrea Marculescu lucra la oficiul de calcul de la Metalul Rosu, in fata unui calculator. Intamplarea a facut ca o cunostinta sa ii prezinte acest domeniu, iar sotul ei sa fie o punte catre teatru.

“Totul a inceput in urma cu 16 ani aproape, cand eu lucram la Metalul Rosu, deci nu aveam nicio tangenta cu domeniul acesta. Lucram pe calculator si intamplarea a facut ca o mama unei cunostinte sa vina in Cluj si ne-am intalnit cu ea la Teatrul de Papusi la Sindicate. O colega de-a ei se plangea ca nu sunt baieti pe acest domeniu si sotul meu a acceptat provocarea, devenind primul actor papusar din familie. Eu eram atunci insarcinata, iar la cateva luni dupa ce am nascut m-au intrebat si pe mine daca nu vreau sa incerc”, isi aminteste profesoara de teatru primul contact cu teatrul de papusi.

Si-a invins emotivitatea cu ajutorul papusilor

Clujeanca povesteste ca teatrul de papusi a ajutat-o sa treaca peste timiditatea din cauza careia a avut probleme toata viata. Chiar daca initial a fost pusa in fata unei situatii limita, a invatat sa treaca peste emotii.

“Cand am fost intrebata daca nu as vrea sa incerc si eu, replica mea a fost foarte simpla: eu nu pot sa fac asa ceva, sunt o persoana timida si toata viata am suferit din cauza acestei probleme. Nu puteam sa iau note bune, decat in scris si daca invatam, pentru ca nici sa copiez nu eram in stare din cauza emotivitatii. Atunci mi-au spus ca nu are de ce sa-mi fie frica pentru ca in fata mea e un paravan si e judecata papusa. Am acceptat in ideea ca nu ma vad, dar bineinteles ca primul rol a fost in fata si nu mi-am dat seama decat inainte cu doua saptamani inainte de premiera, cand am intrebat care e papusa mea. Mi-au spus ca nu am papusa pentru ca nu am invatat sa manuiesc una. Am facut un pas in spate, dar am fost sfatuita sa ma uit la un tablou, un punct negru, de pe peretele opus. Asa, timp de un an de zile am facut o terapie, am invatat sa imi controlez timiditatea. Nu te vindeci de asta niciodata, doar inveti sa o controlezi. Eu am reusit sa ajung dintr-o persoana foarte timida sa am un dialog deschis cu toata sala, sa fiu maestru de joc in spectacole, sa ajung  sa dirijez lucrurile”, povesteste Andrea Marculescu inceputul carierei sale.

Clujeanca este, insa, printre putinele persoane care si-au facut o cariera din teatrul de papusi. Asta datorita conditiilor si a mentalitatii din tara. “Putem vorbi de o cariera in acest domeniu in proportie de 1%. Scopul meu e mult mai amplu pentru ca imi doresc sa ii ajut pe acestia sa isi imbogateasca limbajul, dictia, zona de respiratie si chiar orientarea in spatiu. In plus isi dezvolta urechea muzicala, spontaneitatea si creativitatea, ca sa nu mai vorbim de lucrul manual, pentru ca noi realizam aici papusile si decorurile. Acel 1% care ramane pe domeniu e mic pentru ca nici nu sunt conditii”, mai spune Andrea Marculescu.

Cursul de teatru de papusi se va relua din toamna, la Palatul Copiilor, insa cei care vor sa se inscrie trebuie sa stie ca joaca se va imbina cu munca. Pentru ca, asa cum sustine profesoara Andrea Marculescu, chiar daca multi cred ca inseamna doar jucarii, teatrul de papusi nu e numai joaca.

Bogdan Buburuz
Foto: Citynews.ro