Turnul celor o mie de trepte

In vremea cand pe sinele de cale ferata circulau locomotivele cu abur, pe strada Fericirii din Cluj-Napoca incepea constructia unui castel. Inalt de 50 de metri, castelul de apa al CFR e un simbol care azi a ramas in paragina. Scos din functiune in urma cu aproape zece ani, acesta a devenit cuibul proumbeilor din zona. Mesagerul de Cluj va prezinta istoria acestui castel si a celor care ii stiu povestea.

Tacut si mohorat, turnul de pe strada Fericirii domina si astazi zona Garii, martor mut la nenumarate evenimente in cinci decenii de viata. Din pacate, pentru ca locomotivele cu abur au fost scoase din uz la sfarsitul anilor '90, iar intretinerea turnului de apa a devenit prea costisitoare, conducerea Regionalei CFR din Cluj l-a abandonat. Istoricii il considera in continuare un simbol pentru zona in care se afla situat, iar panorama asupra orasului oferita de la inaltimea maxima a castelului este una spectaculoasa. Putini sunt insa cei care au ajuns vreodata in varful lui.

Aventura celor o mie de trepte

Ca nu sunt multi entuziasti care urca pana la ultimul nivel al castelului de apa e de inteles. Pana la jumatatea castelului de apa construit din beton armat, accesul se face pe scari de asemenea de beton, amplasate pe peretele cilindric al turnului. Treptele au o latime destul de mare, iar balustrada face ca experienta sa fie una sigura. Lucrurile se schimba insa odata ce incepi sa urci spre varful turnului.

Din punctul de unde incepe rezervorul de apa, accesul se face pe o scara de fier, asemanatoare uneia de incendiu, din exteriorul cladirilor. Numai ca in acest caz, urcarea este printr-un cilindru construit in interiorul rezervorului, cilindru de beton care nu depaseste trei metri in diametru. Pentru claustrofobi sau persoane care se tem de inaltime, aventura se transforma intr-un cosmar de aici. 

Recompensa este una deosebita atunci cand ajungi la „etajele” superioare. Primul loc cu adevarat deosebit este spatiul amenajat pentru supravegherea rezervorului – inconjurat de geamuri si la o inaltime de 25 de metri de baza acestuia. Geamurile sunt murdare, doar doua dintre acestea, sparte, te lasa sa vezi ceva afara. Dupa alte cateva trepte metalice, o usa masiva de fier care abia se mai tine in tatani iti deschide orizontul spre panorama superba asupra orasului.

Stapanul turnului

Traian Roba, agent sef Politia Transporturilor, este cel care, din cand in cand, mai intra in turnul de apa si se asigura ca „monstrul” de beton nu se darama. Daca e nevoie repara o usa sau un geam si are grija de asemenea de paznicul castelului – Lord, un ciobanesc german. In plus, acesta are o misiune de importanta nationala – schimba steagul din varful turnului. 

„Nu mai are nimeni in afara de mine curaj sa urce pana sus. Eu mai vin si schimb steagul, pentru ca se rupe des. Nu rezista mai mult de cateva saptamani din cauza vantului. Se face franjuri si arata urat”, spune acesta. Politistul se tine de cuvant – in ziua in care a urcat cu reporterul Mesagerul de Cluj pana in varful castelului de apa a schimbat si tricolorul ancorat la 50 de metri inaltime.

Doua decenii de aburi

Initial, castelul de apa de pe strada Fericirii a fost construit pentru a asigura alimentarea cu apa a locomtivelor pe abur. A fost pus in functiune in anul 1956, la aproape un veac de la prima locomotiva cu abur construita in Romania, la Resita. Sistemul de alimentare cu apa a fost pus la punct atunci si mare parte din acesta exista si in ziua de azi.

Instalatia are punctul de plecare la barajul de pe Somes din zona strazii Oasului, in spatele Parcului Feroviarilor. De aici, apa ajunge in doua fantani sapate in curtea unei cladiri de peste drum si de unde este pompata prin doua tevi cu o grosime intre 25 si 30 de centimetri. Tevile merg pana langa podul de la gara, unde cotesc spre castelul de apa. 

Barajul, tevile si cladirile care odata aveau rolul de a alimenta turnul cu apa au ramas in picioare si azi. Inca de la inceput, cei de la CFR au luat in considerare si varianta in care turnul putea fi folosit in caz de incendiu.

Perfect pentru punctele critice

Turnul de apa a continuat sa functioneze pentru a asigura rezerva de apa in cazul unor incendii la depou chiar si dupa ce locomotivele cu abur au fost scoase din uz. Punctele critice din complex erau centrala termica, procesul de echipare a locomotivelor si rezervoarele de combustibil, trei la numar. Langa acestea din urma este construita o casa de pompe care mareste presiunea, in cazul unui incendiu in zona. Pe langa apa care venea din turn, depoul era asigurat cu o instalatie de rezerva, care mergea in paralel cu tevile care veneau de la castelul de apa.

Pe langa rolul de a asigura rezerva de apa in caz de incendiu, turnul a fost folosit pana in 2002 si pentru a stoca apa industriala cu care erau spalate locomotivele si vagoanele din revizie. Dupa acel moment, instalatia din depou a trecut pe apa potabila, astfel ca turnul si-a pierdut si acest rol. 

Inchis din cauza disponibilizarilor

Rezervorul turnului de apa este construit de la o inaltime de 25 de metri de la sol. Asta inseamna ca, la acel punct, presiunea cu care apa iese pe tevile care merg spre depou este de 2,5 atmosfere. Presiunea poate urca astfel pana la 5 atmosfere, atunci cand rezervorul turnului este plin. In acel moment, cu ajutorul unui flotor indicator pentru nivelul apei, instalatia era oprita. 

Cornel Stan spune ca motivul pentru care turnul a fost dat uitarii tine si de schimbarile majore care au avut loc in CFR la sfarsitul anilor '90. Atunci, un val masiv de disponibilizari au facut ca personalul care pana atunci se ocupa de intretinerea si administrarea turnului sa ramana pe drumuri. “In zona din apropierea castelului de apa este un camin, cu doua vane. Una dintre ele s-a spart prin 2001 si n-a mai fost cine sa o repare. In 1998 a fost o concediere masiva si nu a mai fost personal care sa il intretina si asa ca s-a renuntat la el”, povesteste inginerul de la depoul CFR.

Plimbat intre regii

Odata cu reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Romane din 1998, castelul de apa industriala a fost transferat din administrarea CFR Infrastructura la CFR Calatori. Clasificat ca „mijloc fix”, turnul de apa are o valoare de inventar estimata la 2.668,67 de lei, potrivit informatiilor oferite de Regia de Transport Feroviar Ardeal. Regionala a primit o cerere din partea unei companii private, pentru realizarea unei uzine de apa in zona de baraj, insa a ramas numai la acest stadiu. 

Varianta unui muzeu amenajat in castelul de apa nu pare una fezabila pentru conducerea Regionalei CFR Cluj, asta chiar daca istoricii spun ca este un obiectiv special pentru Cluj. „Este o imagine simbol pentru vecinatatile de gara, insa din pacate «castelele de apa» sunt demolate. La fel se intampla si in industrie, unde tehnologia recenta (de vreo 30 de ani incoace) are metode mai eficiente de a asigura un debit de apa continuu si constant. Prin reglementarile actuale de urbanism si prin legislatia actuala castelul de apa nu este protejat, dar sa speram ca situatia se va schimba. Ar fi pacat sa se piarda o imagine simbol pentru zona gariih, e de parere Virgil Pop, arhitect si secretar al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice.

„Miturile” castelului de apa

Vecini cu turnul de apa, locatarii de pe strada Fericirii se uita cu mandrie la constructia impunatoare. Chiar daca pe acoperis au crescut buruieni si bucati din acesta s-au desprins in timpul vijeliilor din aceasta vara, vecinii privesc castelul ca un reper important. Mai mult, unii il vad ca un obiectiv strategic de mare importanta.

„Ii pot da drumul oricand, poate sa functioneze si acuma. Il pastreaza in caz de razboi, daca se taie curentul, sa puna inapoi pe linii locomotivele cu aburi si sa le alimenteze cu apa de la turn. E obiectiv strategic in caz de razboi!”, spune un clujean care locuieste „nas in nas” cu turnul.

Farmecul aburilor pe caile ferate 

Intre anii 1926-1960, in Romania s-au construit 1.207 locomotive cu abur, reprezentand 10 tipuri pentru cale normala si trei tipuri pentru cale ingusta. Din acestea s-au fabricat 797 la „Uzinele Resita” si 410 la „Uzinele Malaxa” din Bucuresti. In anul 1960 productia de locomotive cu abur s-a sistat, industria romaneasca profilandu-se pe productia de locomotive diesel si electrice.

Locomotivele cu abur au functionat in exploatarea CFR pana in anul 1980. In perioada 1980-1998, locomotivele cu abur au fost casate in proportie de 98%. Astazi, majoritatea locomotivelor cu abur functionale sunt folosite cu scopuri turistice. In Romania un exemplu bun in acest sens este „Mocanita”, o locomotiva de cale ferata cu ecartament ingust (760 mm) mai este folosita astazi in putine zone ale tarii atragand turistii. 

Gara noua, poarta catre istorie

In Gara mica, intre liniile 2A si 3A, mai exista si azi o instalatie a anilor '50. Cu ajutorul acesteia, locomotivele cu abur erau alimentate cu apa din instalatia care aducea apa din Somes. „Robinetul” vechi de 50 de ani e greu de observat, insa din apropierea sa este vizibil si turnul de apa de pe strada Fericirii.

Bogdan Buburuz

Foto: citynews.ro