Victorieee! ...victorie??!

Emil Boc și-a dat demisia din funcția de prim ministru al Guvernului. Mulți văd în această decizie o mare victorie, asumată aproape personal de fiecare în parte. Toți își arogă merite.

Începând cu cei din imediata lui apropiere, aceiași care, cu doar o zi înainte, susțineau cu toată convingerea că „Emil Boc va rămâne în istorie ca premierul care a reușit să salveze România”, continuând cu liderii Opoziției care visează deja la alegeri anticipate și terminând cu protestatarii care au pus demisia premierului în capul listei cu revendicări încă din primele zile când au ieșit în stradă. Nu-mi fac nici o iluzie că motivele pentru care Emil Boc a demisionat ar avea cea mai mică legătură cu oportuniștii lui colegi de cabinet sau partid, ori cu visătorii lideri ai Opoziției, ori cu presiunea străzii. Nimic din toate acestea. Pur și simplu, în contextul actual, demisia lui Emil Boc îi era de folos președintelui Traian Băsescu. În primul rând pentru că induce tocmai iluzia unei victorii. O iluzie care poate avea efecte dintre cele mai nocive. Pentru unii va avea efectul unui drog, pentru alții efectul unui somnifer. Dar, în final, iluzia rămâne o simplă iluzie. Căci altfel, așa cum demisia lui Boc se impunea cu mult înainte de momentul producerii ei, la fel, el putea să rămână premier până la sfârșitul mandatului. Ca de obicei, însă, cred că Băsescu și-a făcut greșit calculele. În primul rând pentru că îi va fi greu să-l convingă pe premierul desemnat Răzvan Ungureanu, sau pe orice altcineva, să se transforme, precum Emil Boc, în portavocea sa personală ori să-și asume, așa cum a făcut Emil Boc cu orice prilej, rolul de paratrăznet prezidențial.

Oricum, sunt convins că plecarea lui Boc din fruntea guvernului nu va schimba cu nimic situația. Căci, cel puțin în acest caz, vorba românului care spune că „peștele de la cap se împute” are acoperire totală. Astfel că... mai e mult până departe.

O victorie mult mai importană decât demisia lui Emil Boc mi se pare, mai degrabă, dispariția din peisaj a Elenei Udrea ori a lui Traian Igaș, a lui Daniel Funeriu ori a lui Anca Boagiu, deranjanți până peste poate nu numai datorită lipsei de profesionalism și performanțe, cât mai ales infatuării, snobismului și inculturii pe care le-au afișat cu orice ocazie.

Să nu ne îmbătăm, însă, cu apă rece. Până la urmă, și schimbările astea sunt de formă, nu de fond, pe sistemul „pleacă ai noștri, vin ai noștri”. Altfel spus, dacă până acuma ne-a scos din sărite Elena Udrea, să încercăm să ne păstrăm calmul: vine Andreea Paul Vass!

PS: În mai puțin de 24 de ore, lucrurile au evouat. Nu știu dacă refuzul Andreei Paul Vass de a prelua funcția de ministru al Economiei poate fi considerată o altă victorie. Căci nu a obținut-o nimeni. Mai mult ca sigur, a fost vorba de un calcul personal, după ce Andrea Paul Vass a pus în balanță „pierderile” pe care le presupune asumarea funcției de ministru al Economiei și „câștigurile” pe care le presupune participarea în comisia de privatizare a Hidroelectrica. Dar, cârcotaș cum sunt, mă sucesc și eu, și spun: dacă până acuma ne-a scos din sărite Elena Udrea, să încercăm să ne păstrăm calmul: vine Claudia Boghicevici, învățătoarea din Arad, pupila baronilor arădeni Seculici și Falcă!

Cristian Bara