HALUCINANT: Zece motive sa nu-ti iubesti tara

1. Pentru ca poti muri pe strada sub privirile trecatorilor.
2. Pentru ca in spitale dai spaga sau mori.
3. Pentru ca nici un functionar de la nici un nenorocit de ghiseu nu da doi bani pe tine.
4.Pentru ca magistratii pot fi cumparati.
5. Pentru ca in Parlament se doarme adanc.
6. Si cand nu se doarme se joaca Solitaire.
7. Pentru ca e mai bine ca parlamentarii sa joace Solitaire decat sa compuna ordonantele dezastruoase cu care ne uimesc zilnic.
8. Pentru ca duhneste de manele si show-uri TV scarboase.
9. Pentru ca realitatea romaneasca frizeaza mereu cosmarul.
10. Pentru ca tara asta, nici atunci cand e iubita cu disperare, nu te iubeste inapoi.

Rareori gasesti in lume un mecanism care sa functioneze mai prost decat birocratia romaneasca. Oriunde te impotmolesti in Europa, nu vei da peste functionari mai nesimtiti si mai plini de rea-vointa. Daca un simplu cititor ar vrea sa faca o caracterizare a functionarimii romanesti si chiar a statului in ansamblu analizand povestea scriitorului roman de origine basarabeana Alexandru Vakulovski, ar izbuti in cateva cuvinte: nesimtire, ingamfare, reavointa si indiferenta absurda fata de viata unui om.

Povestea lui Alexandru a facut ocolul ziarelor in ultimele luni asa ca n-am sa o redau cap-coada ( o puteti gasi aici: http://vakulovski.livejournal.com/), doar sintetic, spunand ca a inceput anul trecut cand tanarul scriitor a fost expulzat din tara pentru ca ii expirase viza, desi lucra la un ziar clujean. Cunoscut si apreciat in lumea culturala romaneasca, Vakulowski a beneficiat atunci de sprijinul unui numar important de intelectuali romani, dar si de cel al oamenilor mai putin cunoscuti care au empatizat cu situatia in care se afla, initiind o petitie online, semnata in final de peste 1000 de  romani care cereau acordarea cetateniei scriitorului. Si dupa expulzare Alexandru a fost jurnalistul care a transmis presei romane cele mai multe si mai fierbinti informatii despre revolta tinerilor de la Chisinau. Apoi, soarele romanesc - daca soare se poate numi - a parut sa rasara si pentru el odata cu ordonanta de urgenta care prevedea acordarea cetateniei romane in maxim cinci luni "fostilor cetateni romani care au dobandit cetatenia romana prin nastere sau prin adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor, sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentilor acestora pana la gradul III".

Saptamana trecuta a sosit si mult asteptata scrisoare de la Directia Cetatenie din cadrul  Ministerului Justitiei din Romania prin care era anuntat ca este asteptat in data de 22 februarie la Bucuresti sa depuna juramantul de credinta. Ce a urmat este halucinant si tocmai de aceea, redau firul intamplarilor ad literam, de pe blogul scriitorului in cauza:

""Normal ca m-am bucurat. Luni, pe 15 februarie, am depus actele pentru viza. Am fost extrem de mirat ca nu au aparut complicatii, totul a mers ca pe roate. Eram linistit, citisem: „Consulatul va va elibera, in regim de urgenta, o viza cu mai multe intrari cu care veti putea circula in Romania timp un an.” Mi-au spus sa revin azi, pe 19.

Si a inceput circul. De la ghiseu, pur si simplu s-a aruncat in gloata pasaportul meu cu refuzul pentru viza. Fara nici o explicatie. Mi-am adus scrisoarea de la Directia Cetatenie si iar in rand. La intrare, un domn ma trimite amabil la ghiseul de informatii. Ghiseu, frumos spus. E doar o gaura in care bagi acte (desi pare creata pentru plic) si un geam opac. Din cand in cand se aude incet o voce, daca are chef. Ai senzatia ca vorbesti cu peretii.

Razand, vocea imi spune ca nu am cum sa intru in Romania, pentru ca mai e valabila interdictia. Si atunci cum depun juramantul de credinta Romaniei la Bucuresti? Tot razand imi spune ca nu am cum. Dar daca tot insist, pot sa corespondez cu Ministerul Justitiei. Nu vrea sa ma programeze la consul.

Vad cum juramantul de la Bucuresti imi trece printre degete… Scriu o cerere pentru consul. Ma gandesc ca sunt obligati macar sa o ia, daca nu ma primesc in audienta. Nici vorba! Iar fac misto de mine, dupa ce vocea dispare vreo 10-15 minute. Nu poate lua cererea. Doar ea mi-a spus tot, nu e nevoie nici de consul, nici de cerere.

Incerc la intrare. De data aceasta o voce de domn ma trimite iar la informatii. Nu vrea sa ia cererea si moare de ras de situatia mea. Pai cum sa-i dau cererea consulului? „Poate cumva pe sub fusta” – imi raspunde angajatul Consulatului Romaniei de la Chisinau. Ce e de facut? „Nimic.”

Daca in 30 de zile nu depun juramantul – adio cetatenie romana, asa spune legea. A inceput numaratoarea inversa. Si pe zi ce trece simt scuipatul pe nationalitatea mea – romana. Si nu scuipa rusii, nici gagauzii, nici ungurii – scuipa autoritatile romane".

Da, draga Alexandru. Asta meriti tu, un scuipat de la tara pe care neam de neamul tau a iubit-o si o iubeste. De dorul careia sufera zi de zi. Asta meriti pentru ca nu ti-ai dorit sa devii cetatean canadian sau francez sau chiar american. Sa-ti scrii romanele direct in engleza si sa te bucuri daca nu de faima si avere, macar de respectul pe care il meriti cu prisosinta. Si-l meriti pentru ca nu e nimic mai eroic decat dorinta ta fierbinte de a deveni cetateanul unei tari perverse si indolente care te primeste doar "sub fusta". Pe tine, care vrei sa-i juri credinta.

Sper din tot sufletul ca cei care mai pot schimba ceva sa ia masuri pana cand nu e prea tarziu. Daca nu stiu despre cine e vorba, pot cauta informatii aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Vakulovski. Si sa ia masuri urgent pentru a spala rusinea romaneasca. Daca nu din alt motiv de natura valorica macar pentru acela ca in timp ce mii de tineri pleaca scarbiti din Romania, sunt altii pentru care tara asta de cosmar e un vis.

Ana Dragu