In jurul unui divort. Nu de Toparceanu, ci de Liviu Alexa

Stefan Dimitriu si-a dat ieri demisia din PSD Cluj.

Aidoma unui leu ranit in vertebrele orgoliului, Dimitriu paraseste tacut dar scrasnind cuibul social-democrat pe care l-a aparat mai bine sau mai rau timp de aproape 20 de ani.

Pare nebun acest Dimitriu, cu treningul lui nou-nout si tigarile Rothmans “de pe vama” din care trage zambind la ganduri numai de el stiute. Amestec de controverse si legende adesea de el aruncate, Dimitriu e “periculos”, “securist”, “nebun”, “mason”, “milionar”, “copt”, “respectat”, “un om deosebit”, “o masca”, “obsedat de presa”, “trompeta SIE”, “cu trecut dubios”, “ratat”, “terminat”, “pe pozitii”, “fraier”, “balon de sapun”, “razbunator”, “mitoman”, “cu secrete”, “de onoare”.

Pare nebun acest Dimitriu, de cate ori ma gandesc la el imi vine in minte cantecul lui Phoenix – “Nebunul cu ochii inchisi”. In relatia mea nestatornica cu el, l-am prins adesea in ipostaze stranii:

- vorbind la sase dimineata cu volumul “Fundatii” din biblioteca lui de constructor;

- in sosete de lana lipaind pe coridoarele de la Napoca Constructii, mirosind ca un dihor a crema Reumaxin si povestindu-mi cum i-a spus el odata lui Nastase nu stiu ce chestie ce avea sa se adevereasca peste ani;

- cu ochii inchisi, concentrat la ideea lui despre ratarea Primariei de catre Ioan Rus, in zgomotul asurzitor al statiei de emisie-receptie in care un om de-al sau “comunica” nu stiu ce neajuns de pe santier.

E milionar, zic unii, desi un milionar nu se trezeste la cinci dimineata. E milionar, zic unii, dar e unul ce cu greu isi plateste angajatii, facand eforturi supraomenesti sa faca rost “de lucru, in pizda ma-sii de ea viata, ca parca nu se mai termina nebunia asta”. E milionar, zic unii, desi sta intr-un apartament modest in Gheorgheni. E milionar, zic unii, desi aceeasi unii zic ca firma-i a lui Tiriac (poate de aia nu gaseste lucrari). In fine, nu-i nici sarac.

E un om deosebit, zic unii, desi altii il vad ca pe o cutra. Adevarat dictator in firma, Dimitriu are un simt acut al dreptatii pe care toti oamenii sai i-l recunosc. Afara o fi democratie, dar afacerile numai cu dictatura se pot face, pare sa zica. Garda sa veche il iubeste neconditionat. Or fi avand ei motivele lor.

Apropie-te de el si vei simti ca te apropii de doua nari ce-ti adulmeca foaita: el categoriseste pe caietul mintii repede interlocutorii: in supusi, camarazi si oameni de care te poti folosi.

Mi-am dat seama tarziu cum ii poti deveni camarad: injurandu-l sanatos de dumnezei, dar neuitand sa ii fiu alaturi sufleteste atunci cand credeam ca sanatatea subreda il va face sa predea echipamentul in Imparatia Cerurilor.

Cand ii devii camarad, atunci il simti: e un om special.

Dar ce camarad mai sunt si eu: n-am fost in viata mea la baute cu el, nici la futut. Nu mi-a dat bani imprumut, nici nu mi-a cerut masina.

Pot sa numar pe degete datile in care ne-am intalnit: n-or fi mai mult de douazeci de cafele in sapte ani si poate cateva telefoane cand si cand. El stie ca eu simt, eu stiu ca el simte: ne intelegem din priviri sau din ganduri.

Da, are atitudine de securist: e prevazator (cu accente paranoice), sufera cateodata de mania persecutiei, are multi prieteni “in servicii” si poate chiar si el s-o fi laudat cu asta, pentru impresia artistica, lasandu-i pe unii sa creada ca are epoleti. Daca era securist adevarat, castiga licitatia la stadion, rezolva sa nu mai fie murdarit la gramada in dosarul Gazeta, ba poate chiar ajungea ministru.

E de onoare, asta nimeni nu poate tagadui: nici dusmanii, nici prietenii. Iar onoarea lui ramane intacta, chiar daca un individ ca Dorin Ceataras, seful regiei de apa, il face de rusine si-l da la presa ca are datorii la apa (l-o fi pus amicul Gansca :) ) – asta e numa’ pentru conesiori).

Nu stiu daca e razbunator de meserie, dar Dimitriu, cu siguranta, nu uita.

Sa nu uitam nici noi insa ce a insemnat acest om pentru adolescenta Clujului postrevolutionar.

Abia acum ne dam seama cat de nociv a fost Gheorghe Funar pentru acest oras. Dar, ani de zile de-a randul, autosuficientilor clujeni le sarea pieptu-n camesi la vederea ineptiilor funariote: in timp ce alte orase aduceau investitii si dezvoltau proiecte, noi radeam amuzati de cacaturile lui Ghita. Ce destin ar fi avut Clujul daca avea un alt primar?! Ne putem da seama judecand dupa sfungul pe care orasul l-a luat dupa plecarea primarului peremist.

Insa in vremurile acelea haotice, Dimitriu era singurul consilier local care i se opunea lui Funar. Si nu doar declarativ, ci cu eficienta. Sunt multe lucruri pe care putini si le aduc aminte, lucruri importante care nu s-ar fi realizat fara interventiile lui Dimitriu. Si multe porcarii inimaginabile pe care Dimitriu le-a impiedicat, impiedicand Clujul sa se faca si mai tare de rusine.

Pe atunci, cred bine, multi pesedisti ce fac azi “opozitie” prin comunicate se jucau cu cravata in nisip.

Pana sa aiba astazi un consiliu local uniformizat politic, PD-L a trebuit sa-l suporte cu greu pe acelasi Dimitriu, tot consilier local, contracarand enervant initiativele impetuosului Emil Boc. N-o sa recunoasca premierul de azi, dar erau momente in care insusi primarul de atunci ii cerea sfatul sau il chema la negocieri.

De la iesirea lui Dimitriu din scena pozitiilor oficiale, PSD Cluj a incetat sa mai conteze la modul real in administratia locala.

PD-L a rasuflat usurat: repede si pragmatic a stiut sa umple rapid toate locurile tinute in sah de Dimitriu: era simplu – cine sa li se mai opuna?

Si, chiar asa, cine sa li se mai opuna atunci? Cine sa li se mai opuna si azi?

Remus Lapusan, eterna tanara speranta ce nu depaseste handicapul exprimarii de la tara si nici pe cel vestimentar? El care, atat de “iubit de organizatie”, n-a fost in stare sa coaguleze niciun colectiv cu adevarat competent incat sa faca diferenta (mai ales cu sansele imense de acces la functii de care a beneficiat)? Sa-mi fie cu iertare, dar nu-l vad pe Lapusan luandu-se de gat cu Sorin Apostu, or, de exact asa ceva ar fi fost nevoie. Sa faci opozitie dand comunicate presei dovedeste neputinta. Si ma opresc aici, ca dupa aia scot din dulap jignirile.

Valentin Cuibus, pionierul-sef al organizatiei, cel care face opozitie la Cluj cu eterna frica de a nu fi destituit la cel mai mic nerv al lui Boc de la sefia Palatului Copiilor? E un om bland, nu zic nu, dar nu are nici “fata” de politica, nici “spate” in politica. E o solutie de compromis, pana se decide Ioan Rus daca mai merita sa stea in PSD sau e mai bine sa construiasca o alternativa la PSD. Dar atat: Cuibus nu a fost niciodata un om de reprezentare, ci un executant. Daca se jigneste citind aprecierile mele, sa ii fie de bine.

Lucia Suciu, primarita din Chinteni ale carei ambitii administrative i-au confuzat perceptia asupra propriei conditii? Si ea o sa se supere, stiu ca se ataca nevoie mare cand e criticata. Dar doamna primar a luat-o razna cu noile atributii politice in multe privinte. Mai trebuie multa experienta politica si multe alifii ca sa ajunga doamna Suciu sa inteleaga ca, daca vrea politica de oras sau politica nationala, trebuie sa isi castige legitim locul acolo. Vrea un exemplu?

Va dau un exemplu: un secret de putini stiut. Doamna Suciu, sprijinita de domnul Cuibus, a contribuit decisiv la demiterea din functie a lui Marian Proorocu, seful Mediului. Proorocu, un tip ultra serios si competent, specialist recunoscut la nivel national si european, a fost matrasit pentru ca n-a facut frumos la solicitarea doamnei primar care vroia un favor: o autorizare pentru un ansamblu imobiliar gigant in Faget pe un ancadrament plasat in programul Natura 2000, mai precis o “Directiva asupra Conservarii Pasarilor si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice care asigura un cadru pentru desfasurarea politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente internationale luate de aceste State in directia conservarii naturii“.

Mai pe sleau: un program la care greii din UE tin cu dintii, un program pe care, daca il ignori, iese un scandal monstru la nivel european.

Proorocu i-a explicat petentei, spun sursele mele, ca e imposibil sa poata semna asa ceva, ca este ilegal si periculos, ca poa’ sa faca presiunile vietii, ca decizia sa poate fi oricand atacata si anulata, ca se pot isca incidente diplomatice. Vedeti-va de treaba! Pana la ministru a ajuns ambitioasa primarita! Cum-necum, Proorocu a fost destituit, in locul sau fiind adus domnul Medrea. Nu va zic finalul povestii: ea face obiectul unei anchete senzationale pe care o pregatim in curand in paginile Mesagerului de Cluj. Destul sa va spun ca, ce inseamna si soarta asta!, Marian Proorocu este de saptamana trecuta vicele Mediului national, deci seful domnului Medrea!

Ne-am luat cu vorba, dar a meritat. Am scris un text care dovedeste inca o data ca ar trebui sa scriu mai des despre firele de paianjen ce intretaie aerul din Cluj-Napoca. Fiindca scriu bine si taios, iertata-mi fie lipsa modestiei.

Azi am extras un fir din plasa, e firul lui Dimitriu.

Un om cu defecte considerabile, dar cu calitati pe masura.

Nu conteaza de ce s-a certat Dimitriu cu Ioan Rus, cat de slabe au fost rezultatele in unele cazuri in care s-a implicat, nu conteaza ca l-au eliminat colegii de partid de pe listele cu candidati si s-au ars ulterior. Daca Dimitriu nu a reusit, este si pentru ca nimeni nu i-a fost realmente alaturi.

E si un tip imposibil, in unele privinte neadaptat. Dar nici restul nu-s musai mai breji.

Ma doare sufletul sa il aud pe Dan Canta cum isi da cu parerea despre Dimitriu facandu-l tradator, acuzandu-l de interese ascunse.

N-o fi Dimitriu soarele sfant de pe cer, dar macar atat putem recunoaste: era singurul pe care presa il mai asculta. Era singura voce care mai rasuna in partid, ma refer la vocile oficiale, nu ale “simplilor” membri precum Ucu Rus.

Ramaneti sanatosi, Dane, le-as zice eu fostilor colegi daca as fi in locul batranului dar inca neconsumatului Dimitriu: certati-va voi in oglinda cu Tise, cascati voi pe la sedintele de Consiliu Local ale lui Apostu, latrati in continuare vehement prin “ucigatoarele” comunicate “de opozitie”.

Pana o sa ajungeti voi de calibrul lui Ioan Rus sau al lui Vasile Dancu sau al lui Vasile Puscas, va mai curge multa apa prin canalizarea orasului.

Cu o asemenea “anvergura” politica, s-ar putea ca in 2012 PD-L sa faca “culoare” in jocul de poker politic. Pe care portocaliii il joaca pragmatic, iar pesedistii il gambleaza prin carciumi.

Liviu Alexa