Moartea loveste pe prioritate la Cluj

De o vreme ma tot intreb ce naiba se intimpla cu noi, locuitorii Clujului, de am ajuns sa transformam acest oras atit de frumos de civilizat si de prietenos odata intr-o jungla. Intr-un tarim atit de nesigur si atit de agresiv in care dragostea, respectul sau cel putin mila fata de semenul tau imi pare ca lipsesc si singurele legi care guverneaza cetatea sint cele ale egoismului, nesimtirii si dispretului. As vrea mult ca aceasta sa fie doar o cugetare depresiva a mea insa stirile care ne tot izbesc in moalele capului de vreo citeva luni incoace imi spun ca nu gresesc.

In orasul acesta care se pretinde capitala a culturii si civilizatiei transilvane, omorirea si ranirea grava a oamenilor pe strada a devenit un fapt deja banal si cotidian. Si nu orice fel de omucidere si ranire, ci una in care victimele, toate, erau sub protectia legii scrise si unanim acceptate a dreptului la prioritate. Adica, fie se se aflau pe trecerea de pietoni, fie intrau in intersectie pe culoare verde a semaforului sau circulau regulamentar pe banda lor.

Asa a fost omorita toata familia Dragoste, asa a pierit duminica Romulus Jiman, tinarul de 22 de ani, strivit in masina sa de bolidul intrat in intersectie pe rosu, asa a fost rapusa pe trecerea de pietoni de pe strada Constanta o batrina. Asa au fost luati cu salvarea, plini de singe si cu oasele rupte, alte zeci de oameni accidentati grav si cu umbra mortii plutind deasupra lor, desi, cu totii, repet aveau prioritate.

Imobiliarul Gabriel Hilote, patronul Florin Suta sau smecherul Dan Felea sint exemplarele mediatizate ale unei specii noi si crude de humanoizi care ne ingrozesc cu tupeul si usurinta cu care seamana moarte si nenorocire de la volanul blindatelor pe care cica le conduc. Ca ei mai sint alte sute si poate mii. Unii, juni goi, plictisiti si reci, ce gonesc dementi pe strazile si prin intersectiile orasului universitar. Altii, arieni aroganti si superiori ce nu dau doi bani pe viata mea sau a copiilor mei.

Nu stiu cum e pentru tine, insa eu am ajuns sa traiesc cosmarul la lumina zilei, din momentul in care am iesit pe usa blocului. Fie ca ma aflu in trafic, fie ca nu pot sa ma duc la scoala pentru a-mi lua copiii, ca sa stiu ca ajung teferi acasa, teama de nesiguranta si de asasinul nevazut imi seaca sufletul.

In orasul acesta ce se crede civilizat am ajuns sa nu mai fiu sigur ca lumina verde e pentru mine si ca trecerea de pietoni e chiar locul pe unde pot sa trec. Nu stiu daca si tu simti la fel, dar atunci cind circul sau cind traversez, oricit m-as asigura sau oricit de prudent as fi, nicicum nu pot scapa de senzatia ca nu-l vad pe nebunul ce goneste spre mine cu moartea pe capota rinjind. Evident ca pasul pina la paranoia e unul mic, insa chiar acum editez o stire noua despre o fata de 19 ani, lovita-n plin pe o trecere de pietoni de pe strada Maramuresului.

In orasul asta, de atitia ani, prea multi oameni au murit stupid si cred ca a venit momentul sa-i punem mortii un indicator cu STOP. Mai cred ca multe vieti vor fi protejate daca Primaria va amplasa rapid praguri care sa limiteze viteza in fata intersectiilor si a trecerilor de pietoni. Salvarea unei singure vieti si protectia noastra n-au pret si nici efort.

Ion Novacescu