De la Pesach la Pastele crestin

Pastele, cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, are, la fel ca majoritatea sarbatorilor, origini pagane, fiind sarbatorita pentru prima data in jurul anului 1.400 inainte de Hristos, odata cu eliberarea evreilor din robia Egiptului. Numele de Paste deriva din sarbatoarea evreiasca Pesach, iar in Sfanta Scriptura, in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament aflam instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastelor in timpul lui Moise.


Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor. Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.


In ceea ce priveste sarbatoarea crestina a Pastelui, se poate spune ca este celebrata reinnoirea legamantului pe care Dumnezeu l-a facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, ci prin fiul sau, Iisus Hristos, legamant extins la toate popoarele care aveau sa primeasca noua credinta.


In Noul Testament, mielul injunghiat a fost Iisus, iar sangele lui care a curs pe cruce este sangele rascumparator.


La Cina cea de taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.


Interpretarea duhovniceasca a cuvantului Paste este aceea de trecere. Sarbatoarea crestina a Pastelui are o legatura semnificativa cu Pastele Vechiului Testament, dar, in acelasi timp, ea este si o sarbatoare cu totul noua, avand dovada invierii lui Iisus Hristos. Sarbatoarea Pastelui iudaic era in amintirea poporului evreu din robia Egiptului, trecerea prin pustie si Legamantul de la Sinai. In Pastele sarbatorit de Iisus cu ucenicii Sai, numit Cina cea de taina, se savarseste o taina noua, un Paste nou, un Testament nou, cand Domnul Iisus binecuvanteaza painea, o frange si o da ucenicilor, zicand: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu!". Si luand paharul si multumind, le da zicand: "Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor". Jertfa mielului Vechi-Testamentar a preinchipuit jertfa Crucii lui Iisus in chip tainic, impartasita de El ucenicilor Sai. Acest Paste al Crucii, care anticipeaza suferinta si moartea Mantuitorului Iisus, se va desavarsi in inviere, ca trecere in viata vesnica. Pastele cuprinde taina Crucii si a invierii; taina mortii si a vietii vesnice, taina vietii pamantesti si taina vietii ceresti. Asadar, Pastele Legii vechi erau pomenire a trecerii prin Marea Rosie, iar Pastele Legii noi sunt trecere de la moarte la viata; acelea erau eliberare din robia Egiptului si drumul spre tara fagaduintei, acestea sunt eliberarea din lumea pacatului si intrarea in imparatia cerurilor.


Inainte de anul 325, Pastele se sarbatorea in diferitele zile ale saptamanii, uneori vinerea, alteori sambata si duminica. In acel an, s-a convocat consiliul de la Niceea de catre imparatul Constantin. S-a emis legea pascala, care stabilea ca aceasta sarbatoare sa aiba loc in prima duminica dupa luna plina de sau dupa echinoctiul de primavara sau prima zi de primavara, pentru ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data Pastelor crestine, iar cand prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara cade duminica, Pastele va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastele iudeilor, dar nici inaintea acestuia.


Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata si cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza tocmai noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc invierea, trezirea la viata. El si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, fiind un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa - intotdeauna mai exista o sansa de mantuire - cat si de traditii: oul pictat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale de paste - cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii.


Aproape toate popoarele au avut o sarbatoare a primaverii. La inceputul crestinismului, pentru ca oamenii sa accepte mai usor religia crestina, misionarii crestini au adaptat sarbatoririi Pastelui elemente din festivaluri pagane, festivaluri in care se sarbatorea venirea primaverii. Ar fi fost sinucidere pentru primii misionari crestini sa converteasca oamenii la o cu totul noua sarbatoare fara ca aceasta sa nu coincida deloc cu festivaluri care deja existau. Ca sa salveze vieti, misionarii au transmis treptat mesajele lor catre populatie, permitandu-i sa-si continue traditiile pagane, dar intr-o maniera crestina. De exemplu, au preluat din traditia evreilor ideea sacrificarii mielului.


De la acesta traditie, a sacrificiului, Iisus a fost numit “Mielul lui Dumnezeu”, pentru ca, asa cum mielul era sacrificat de catre evrei pentru iertare, la fel Iisus s-a sacrificat pentru salvarea lumii.


In aceeasi perioada in care astazi se sarbatoreste Pastele crestin, popoarele scandinave sarbatoreau zeita primaverii, Ostern sau Eastre. Aceasta traditie era asociata cu iepurasul de Paste si ouale viu colorate, simboluri ale bucuriei, luminii soarelui si al fertilitatii. Acest festival avea loc in ziua echinoctiului de primavara. In modul de sarbatorire a Pastelui crestin, s-a preluat ideea vopsirii oualor, dar numai in culoarea rosie, semnificand sangele lui Iisus varsat pentru omenire.
Acest tip de festivaluri, legende si povesti erau comune in religiile antice.


Astazi, Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina si semnifica invierea lui Isus a treia zi dupa rastignire. Biblia spune ca, la doua zile dupa moartea lui Iisus, mormantul Lui a fost gasit gol de catre femeile mironosite care s-au dus sa-i unga trupul cu mir. Crestinii cred ca invierea lui Iisus inseamna ca si ei pot primi o noua viata dupa moarte.


In noaptea de Inviere, fiecare credincios poarta in mana o lumanare, pe care o va aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfintului Altar. Aceasta lumanare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Slujba de inviere incepe cu indemnul preotului, "Veniti de luati lumina!", iar lumina se propaga de la un credincios la altul, nimeni nu aprinde lumanarea altfel. Dupa 48 de ore de tacere, la miezul noptii clopotele reincep sa bata si se aude anuntul "Hristos a Inviat", anunt devenit in ani salut. Liturghia de inviere, relativ scurta ca timp, se sfarseste cu luatul pastilor, paine si vin, sfintite inca din Joia Mare, pasti care semnifica sangele si trupulu lui Isus. Apoi, cu lumanarile aprinse in mana, credinciosii se indreapta spre casa unde dupa ce mananca pastile se asaza la masa propriu zisa. Timp de trei zile, inainte de a manca, crestinii vor lua pasti. De pe masa de Paste nu vor lipsi ouale rosii si mielul, traditii pagane convertite la crestinism.


Crestin sau pagan, sarbatoarea Pastilor uneste familii si spirite, iar traditiile diferite de la zona la zona s-au perpetuat chiar si in aceasta era a tehnologiei. Semnificatia este aceeasi: jertfa si invierea lui Iisus din morti pentru a mantui pacatele lumii, o noua si eterna speranta pentru fiecare credincios, practicant fervent sau de ocazie. Pentru toti, "Hristos a inviat! Adevarat a inviat".


Cornelia Trif