1 MARTIE: Si fetele dau martisoare celor dragi!

De-a lungul timpului, chiar daca si-a modificat necontenit forma, martisorul a continuat sa ramana un simbol al primaverii, al revenirii la viata. El aduce celor dragi optimism si credinta. Daca la inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda, mai tarziu acesta a aparut sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.

“Traditia martisorului este foarte veche, dar ea a suferit modificari profunde in cea de a doua jumatate a secolului XX. In vechime, martisorul era confectionat doar de catre mame, care il ofereau copiilor. Ele aveau grija ca acest fir impletit din lana alba si rosie, uneori neagra si alba, sa fie legat la mana copilului noaptea. Martisorul era purtat de cei mici circa o luna, iar apoi acestia il legau de primul copacel inflorit pe care il intalneau in cale. Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi”, a declarat intr-un interviu acordat citynews.ro directorul adjunct al Muzeului Judetean de Etnografie, Janeta Ciocan.

Multa lume spune ca cele doua fire ale martisorului au semnificatii speciale. Astfel, cel rosu ar trebui sa simbolizeze sanatatea si sa-l protejeze pe copil de boli tot anul, iar cel alb sa fie un simbol al puritatii si sinceritatii de care dau dovada copiii. Mai tarziu de acest fir erau legate diverse amulete, mai ales banuti din aur si argint.

“In a doua parte a secolului XX am asistat la o diversificare a martisorului, el devenind un cadou oferit celor dragi. Traditia nu spune insa nicaieri ca doar baietii trebuie sa faca astfel de cadouri. Si fetele pot sa dea martisoare parintilor, bunicilor, prietenilor, colegilor si altor persoane dragi, ca un semn al pretuirii, al respectului si al dragostei”, spune Janeta Ciocan.

Legenda martisorului spune ca spune ca soarele a coborat intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea intreaga s-a intristat, pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu.

Intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri - vara, toamna si iarna. El a gasit castelul zmeului si cei doi au inceput lupta, care a durat trei zile si trei nopti. In cele din urma, slabit de puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, invingandu-l pe Zmeu.

De fericire Soarele a reinviat intreaga natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs în zapada, iar pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii.

De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si unul rosu si le ofera celor dragi. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului, iar albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

Tania Purcaru