Persoanele cu handicap motor, condamnate la domiciliu fortat

Persoanele cu dizabilitati neuro-motorii sunt dependente nu doar de fotoliul rulant cu care se deplaseaza ci si de unul din membrii familiei care trebuie sa se sacrifice astfel incat cel imobilizat sa poata avea o viata cat de cat normala. Accesul in institutii este imposibil pentru o persoana in carucior, din cauza ca multe imobile nu sunt dotate cu rampe de acces pentru carucioare. Dar nici cladirile care au fost dotate cu rampe nu sunt accesibile deoarece gradul de inclinatie este mult prea mare. Ajutorul de la stat este nesemnificativ, iar integrarea pe piata muncii este un vis mult prea indeparatat pentru o persoana cu handicap.

La aproape trei ani de la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, statul roman nu a facut aproape nimic pentru persoanele cu handicap neuro-motor astfel incat sa duca un trai decent, asemanator cu al celor din statele UE. Doina Tudorica, presedintele Asociatiei pentru Protejarea si Ajutorarea Handicapatilor Motor (APAHM) din Cluj afirma ca in strainatate ajutorul primit de la stat de o persoana cu handicap ii permite sa duca un trai decent, scolarizarea copiiilor cu dizabilitati fizice este acoperita total de stat, iar copilul este ajutat sa se integreze intr-o scoala normala. Rampele de acces nici nu mai intra in discutie deoarece exista in toate institutiile.

Cazul unei fetite din Cluj, imobilizata intr-un fotoliu rulant, este cel mai bun exemplu asupra situatiei acestor persoane. Fetita, al carei nume nu va fi facut public, este dependenta de mama ei. Nu poate sa iasa nici din casa fara ajutorul mamei. "Familia locuieste la etajul noua si in momentul in care iese din lift, fetita nu se poate deplasa singura pana la iesirea din bloc pentru ca nu facut nimeni o rampa de acces de la lift pana la iesire. Ca sa nu mai vorbim ce se intampla cand se strica liftul", spune Doina Tudorica.

La scoala, aceeasi poveste: nu exista rampe de acces, pragurile o impiedica sa iasa din sala de clasa, motiv pentru care mama este din nou responsabila cu deplasarea fetitei. "Practic, mama o insoteste peste tot si in acest fel, ea a fost sacrificata", considera Doina Tudorica. In situatia fetitei se afla toti care sunt dependenti de un carucior.

Rampele de acces in institutii, facute numai de ochii lumii

Nu trebuie sa fii imobilizat intr-un carucior ca sa iti dai seama ca majoritatea rampelor de acces pentru aceste persoane sunt inaccesibile din cauza inclinatiei prea mari. O persoana cu dizabilitati poate intra intr-o institutie doar daca suna la un buton amplasat la nivelul caruciorului, iar cineva din interior trebuie sa impinga caruciorul pana in interiorul cladirii. Daca imobilul are mai multe etaje si cladirea nu este prevazuta cu lift, omul a intrat degeaba in cladire deoarece singur nu poate face nimic. "Rampele de acces au fost facute doar pentru ca legislatia europeana a cerut asa ceva, dar au fost facute degeaba, nefiind utilizabile", afirma Doina Tudorica.

Nici locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap nu sunt respectate, fiind ocupate tot de persoanele normale. "Nu ii amendeaza nimeni nici pe cei care nu au creat locuri de parcare speciale si nici pe cei care parcheaza abuziv. Daca ar fi respectate, locurile ar fi suficiente", sustine Doina Tudorica.

Ajutorul de la stat, 280 lei pe luna

Reprezentantii APAHM Cluj spun ca statul nu face aproape nimic pentru persoanele imobilizate intr-un fotoliu rulant. Ajutorul financiar de 280 lei lunar ar fi cel mai consistent sprijin acordat de stat, la care se mai adauga si 500 lei pentru insotitor. Prin intermediul Casei de Asigurari de Sanatate (CAS) se poate cumpara si un fotoliu rulant, pretul decontat de CAS fiind de 1.268 lei. Crina Grozav, purtatorul de cuvant al CAS Cluj, precizeaza ca in anul 2009 au fost eliberate 100 de decizii pentru fotolii rulante cu antrenare manuala sau electrica, la pretul de referinta mentionat, iar diferenta de pret era achitata de solicitant in cazul in care dorea un fotoliu mai scump de 1.268 lei. 

Cele 100 de decizii reprezinta doar o mica parte din totalul persoanelor care au nevoie de un scaun cu roti, tinand cont ca doar APAHM numara 600 de membri. Un studiu realizat in acest an de Societatea Academica Romana (SAR) releva faptul ca doar 30% din necesarul de scaune rulante din Romania este acoperit de stat, 3% din populatia tarii fiind persoane cu dizabilitati motorii. Acelasi raport precizeaza ca procentul de 3% ar putea fi mult mai mic decat cifra reala a celor care au dizabilitati motorii deoarece nu toate aceste persoane sunt inregistrate. Datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca aproximativ 10% din populatia unei tari are o dizabilitate.

Procentul prea mic poate fi determinat si de conditiile pe care le impune statul pentru incadrarea intr-un grad de handicap. "Mare parte din persoanele cu sechele in urma unui accident vascular cerebral, cu coxartroze sau afectiuni reumatismale nu sunt considerate eligibile pentru obtinerea unui certificat de incadrare intr-un grad de handicap, desi pot suferi limitari severe ale diferitelor functionalitati, inclusiv motorii", arata studiul realizat de SAR.

Angajatorii evita persoanele aflate in carucior

Majoritatea celor imobilizati intr-un scaun cu roti nu au un loc de munca si traiesc din ajutorul de la stat de 280 lei pe luna si din banii familiei. Putini sunt cei care au reusit sa se integreze pe piata muncii. "Patronii sunt dispusi sa plateasca in plus pentru o persoana normala decat sa angajeze o persoana cu handicap. Nimeni nu doreste sa amenajeze interiorul cladirii pentru deplasarea cu usurinta cu caruciorul", explica Doina Tudorica.
Daca in strainatate munca la domiciliu este o sursa de venit pentru cei cu probleme motorii, in tara noastra acest segment este inexistent.

APAHM Cluj a derulat in urma cu cativa ani un program pentru formarea profesionala a persoanelor cu dizabilitati, dar totul s-a sfarsit cand partenerii lor belgieni s-au retras. Doina Tudorica afirma ca statul nu sustine financiar programele de formare profesionala, iar accesarea fondurilor europene este extrem de dificil de realizat pentru asociatii. Ar trebui ca o parte a costurilor desfasurarii unui proiect cu fonduri europene sa fie sustinuta de asociatii, dar acestea nu dispun decat de foarte putine fonduri.

Pana in 2009, niciun centru de zi pentru adultii cu handicap motor

Anul trecut, APAHM Cluj a pus pe picioare un centru de zi pentru persoanele adulte care au dizabilitati neuro-motorii. De dimineata pana la pranz, acestia isi petrec timpul la centrul de zi unde sunt indrumati de un psiholog si un psihopedagog. Se face psihoterapie, consiliere spirituala si diverse alte activitati. Capacitatea este de 12 locuri, iar transportul este asigurat de Primaria Cluj-Napoca.

Gabriela Dragota