Străzile în pantă, pârtii pentru clujeni

În urmă cu zeci de ani, străzile în pantă din Cluj-Napoca, sugrumate astăzi de trafic, erau cele mai bune pârtii pentru schi şi sanie. Unii clujeni îşi mai amintesc şi azi de drumurile parcurse pe schiuri din Feleac până în Centrul oraşului. 

Străzile din zona Observator, Haşdeu şi anumite pante din Făget, Valea Sălicei – Valea Popilor şi chiar Făget, erau preferatele schiorilor amatori sau profesionişti din Cluj în urmă cu câteva zeci de ani. „De 10-15 ani nu mai este atât de multă zăpadă şi sunt prea multe maşini”, spune Janos Gebefűgi, unul dintre cei mai cunoscuţi schiori clujeni. 

Concursuri ad-hoc

Janos a schiat 43 de ani şi când era tânăr a organizat mai multe concursuri de schi în Făget „la pătrat”, unde pe vremuri a defrişat un mic deal sau în Floreşti „sus pe deal” unde împreună cu colegii săi au amenajat un versant. „Numai de pe strada noastră veneau 20-30 de copii. Făceam şi concursuri de sănii făcute din patine de hochei. Ne dădeam drumul de sus, de pe strada Păstorului. Strada era ca o pârtie pentru bob. Totul era ad-hoc. Atunci nu existau nici competiţii judeţene”, îşi aminteşte Janos.

Schiorul povesteşte că zona în care locuia era împărţită în două: Haşdeul de sus (către spitale) şi Haşdeul de jos (strada Mărginaşă). „Nu era viaţa ca acum. Acum e plin de baruri şi crâşme. După masa, după şcoală, mergeam la schi sau la fotbal”. Pasiunea oamenilor pentru sport se manifesta altfel în urmă cu câteva zeci de ani, compensând adesea alte lipsuri.

„Noi atunci ne măsuram cu braşovenii, care aveau relief. Noi schiam cu schiuri de lemn făcute de dulgheri din Săvădisla. Mergeam la cabana «Haţieganu» de la Băişoara cu profesorul Borza (Alexandru Borza - n.red.), care a creat Grădina Botanică. Au făcut ei o cabană pentru studenţi. Acolo am lărgit un drum, pe care se cărau lemne dinspre Buscat şi l-am făcut pârtie, sub egida CJ”, îşi aminteşte Janos Gebefűgi.

Din Feleac până în Centru 

Condiţiile în care sportivii se antrenau atunci nu seamănă deloc cu ceea ce ştim că se întâmplă în prezent. „Acum tinerii merg la şcoala de schi în străinătate. Au condiţii. Noi mergeam la antrenament cu echipamentul în spate de pe strada Haşdeu până pe Valea Căpriorii (în comuna Felacu, la aproximativ 10 kilometri de oraş – n. red.) şi veneam înapoi pe schiuri până acasă. Pentru pregătire fizică alergam cu bolovani în spate şi făceam imitări de viraje în parcul Babeş. La schi ne luam o bucată de slană, ceapă şi gata. La deal! Aşa era şcoala de schi. Am investit materie cenuşie şi dragoste pentru schi. Schi pe stradă”, spune cu nostalgie Janos Gebefűgi.

El se declară mulţumit de faptul că fiul său îi calcă pe urme, în ceea ce priveşte sportul. „Acum e generaţia a doua. Am satisfacţii că am un urmaş (în acest sport - n.red.), pe fiul meu”, povesteşte fostul schior. 

Azi: schi în Piaţa Unirii

Campion la schi şi pasionat de munte şi sport extrem, fiul lui Janos, Laszlo, este şi el cunoscut pentru performanţele sale la schi. Actual şef la Salvamont, Gebefűgi Laszlo (32 de ani) are idee despre ce ar însemna astăzi să aduci sportul în stradă. Mai exact, în centrul oraşului. „M-am gândit la un eveniment de genul ăsta, dar ar fi costuri foarte mari. Eu aş vedea sărituri pe rampă în Piaţa Matei Corvin (Piaţa Unirii -n.red.). Ar trebui tunuri de zăpadă, apă, curent, utilaje. Eu aş putea să aduc organizatori din Ungaria, care au făcut aşa ceva pe un mall de şapte etaje în centrul oraşului la Budapesta. Şi ei nu au nici altitudinea, nici frigul nostru”, spune Laszlo, convins de succesul unei astfel de iniţiative:

“Sunt convins că s-ar îngrămădi din toată ţara. Cred că ar fi vreo 300 de participanţi cel puţin. Ar fi unii care ar veni doar ca să se dea o tură pe o pistă în oraş”, explică el. Pregătirea terenului pentru o astfel de competiţie în stradă ar însemna ca o arteră să stea închisă mai mult timp, până când stratul de zăpadă ajunge la cel puţin 40 de centimetri. „Ar fi mai plauzibil un concurs «Big Air», de sărituri. Asta ar merge în faţă la statuia lui Matei. Ar veni concurenţi din toată lumea. Aşa ceva nu s-a mai făcut până acum în România. Poate la anul o să fac asta”, a promis Laszlo. 

Cum se face

Competiţiile de tip big-air au prins în San Francisco, oraş faimos în toată lumea pentru străzile sale abrupte. În 2005, la prima competiţie urbană de schi organizată pe una din cele mai abrupte străzi ale oraşului au venit 15.000 de oameni. Un an mai târziu, concursul a fost mutat pe stadionul din San Francisco. Competiţiile de tip „big-air” s-au desprins ca ramură a snowboardingului – sport în care concurenţii sar de pe o rampă şi execută diferite scheme pentru a fi punctaţi.

În unele concursuri se punctează înălţimea săriturii sau distanţa dintre două rampe între care se face săritura. Ce străzi actuale ar putea fi tranformate, la Cluj, în pârtii? Cea mai abruptă stradă din Cluj-Napoca este C.A Rosetti, care are o înclinaţie de 20%. „Clar Rosetti e cea mai înclinată, dar dacă e să se organizeze o competiţie, atunci cred că strada 11 Octombrie din Gruia ar fi cea mai potrivită, pentru că nu e nici foarte circulată şi cred că s-ar obţine autorizaţie uşor. Acolo se pot organiza şi competiţii de schi şi de săniuş. Rosetti nu cred că ar închide-o”, a explicat Kertesz Levente de la Clubul Clujul Pedalează.

În topul străzilor abrupte din oraş se află şi Păstorului, Iosif Vulcan şi Cireşilor.    

Unde se poate schia acum în Cluj?

Clujenii pot schia în judeţ atât timp cât stratul de zăpadă va fi destul de gros. Schiorii au de ales între pârtiile de pe Feleac, de la Mărişel şi Băişoara. Cea mai apropiată de oraş este pârtia din Feleacu, dotată cu nocturnă şi tunuri de zăpadă. Traseul are o lungime de 765 de metri şi o înclinare medie de 14 grade, iar capacitatea teleschiului este de 412 persoane pe oră. Pârtia de la Băişoara are 1.200 de metri şi este cea mai populară din judeţ. Nu are instalaţii pentru zăpadă artificială, însă are nocturnă. Teleschiul de la Băişoara are o lungime de peste 1.100 de metri. Tot în zona Băişoara s-a amenajat şi pârtia Buscat, care are o lungime de 1.300 de metri, fiind dotată cu telescaun şi tunuri de zăpadă. Din 2009 funcţionează o pârtie nouă şi la Mărişel, cu o lungime de 800 de metri, potrivită atât pentru schiorii experimentaţi, cât şi pentru începători. Pârtia de la Mărişel este scoasă la vânzare la un preţ de 150.000 de euro.

Alexandra Păcurar

Foto: Asociaţia Sportivă Gebefugi