Am rămas nişte fraieri

Ungaria a ajuns la TVA de 27 la sută. Dincolo de graniţă e cutremur. Pare că diferenţa faţă de ce avem noi, 24 la sută, nu e prea mare. E însă o judecată greşită. Încă 3 la sută înseamnă enorm, pentru o economie ce a scăzut deja sub cota de avarie, pentru o populaţie care nu e doar sărăcită, ci şi, mai grav, fără vreun orizont de aşteptare.

Băsescu a fost la Merkel. Vizita a surprins. Deşi nu trebuia. În vremuri de criză, Germania reacţioneză prima. Acaparând. Există exemple valabile de secole.

Berlusconi a căzut, după ce Berlinul a acuzat corupţia din Italia. Papandreu a căzut şi el. Şi nu neapărat pentru că ţara era prea îndatorată. Ci pentru că banii pe care ar urma să-i trimită Europa riscau să ajungă pe mâinile celor care, pe timp de criză, îşi cumpără Porsche. O televiziune din Germania a relatat cazul. Deci, corupţie. Boc a scăpat. Poate pentru că în vreme ce Băsescu era la Merkel, a fost arestat Apostu. Cum care Apostu?

Primarul din localitatea din România pe care Merkel o cunoaşte, poate, cel mai bine. Nokia şi Bochum i-au amintit de Cluj. Dar tot aici a primit şi titlul de Doctor Honoris Causa. Deci, Clujul rezonează la Berlin. Privite astfel, evenimentele indică faptul că Boc a fost scăpat de Băsescu. A căzut pionul, regina e pe masă. Adică, dacă o fi corupţie - pentru că şi pe Apostu s-ar putea să-l vedem liber iute de tot, pe vreun viciu de procedură ori, macar, pe cauţiune – acesta nu e la masa Guvernului, ci, pe undeva pe acolo, izolat, prin teritoriu.

Corupţia rămâne însă o temă. Pe care noul jandarm al Europei nu va ezita să o folosească. În România au început să vină banii de la UE. Se lucrează tot mai mult pe proiecte, iar fondurile sunt europene. Inclusiv unele ce vor merge spre autostradă.

Cu siguranţă, banii de acolo vor fi urmăriţi. Tot mai mult, pe măsură ce criza avansează. TVA de 27 la sută e o măsură ce are însă o legătură mult mai directă cu banii noştri, cei de aici. Taxele şi impozitele unde se duc? În Grecia au apărut autostrăzi, există o infrastructură. Sănătatea şi învăţământul arată altfel decât la noi. Şi totuşi, Grecia e în criză, supraîndatorată, şi noi nu.

De 20 de ani plătim din greu. Pe nimic. Jumătate din salariu se duce la buget. Şi taxele vor creşte. Guvernul vrea 45 de miliarde de euro de la noi în 2012! Dacă nemţii vor sta cu ochii pe banii europeni ce ajung în România, pe banii noştri cine îi va urmări? Boc, fireşte. Şi Băsescu.

Cazul Apostu a sugerat, ca şi multe altele înainte, că banii publici sunt perisabili, volatili şi că nu ajung niciodată. S-au mărit taxele, s-a tăiat din salarii. În curând nu vom mai avea nevoie de învăţământ pentru că salariile sunt prea mici, iar profesorii vor intra în valul doi de căpşunari. Spania va ieşi înaintea noastră din criză, asta e sigur. 

Nu va fi nevoie nici de spitale. Medicii au început să plece, iar hemoragia va continua. Nici de autostrăzi nu va fi nevoie. Vânzările de maşini au scăzut deja la cote ridicole, iar preţul benzinei creşte, speculativ după cum s-a văzut, spre cifre incredibile. Plătim 1,4 euro pe litru, la fel ca şi în ţara ce ne e descrisă ca fiind pe buza prăpastiei, Spania. Dar acolo salariile sunt de cel puţin 5 ori mai mari. Şi tot acolo, din ajutorul de şomaj se poate trăi.

27 la sută e o cifră care îngrozeşte. Dar 45 de miliarde de euro – ţinta bugetară - e o sumă atât de mare încât n-are cum să ne sperie. Pentru că n-o putem concepe. Să pierzi 100 de euro în piaţă sună groaznic. Îţi arde buzunarul. 45 de miliarde e prea mult. Cine poate să numere atâţia bani? Pur şi simplu, parcă nu există.

Dar, vom simţi că există. Pentru că, la fel ca întotdeauna, vom fi suficient de fraieri să scoatem banul din buzunar. Germania îşi va urmări fiecare cent, inclusiv în România. Noi vom plăti ca proştii.

Dan Brie