Antonescu preşedinte? Nu, mulţam

Nu cunosc politician care să-şi facă imaginea mai praf decât (deocamdată) acest candidat la prezidenţiale. Un bun orator şi atât, fără nicio preocupare să-şi rezolve acea imagine de chiulangiu. Un tip cu replică, dar inconsistent şi mult prea adaptabil – iarăşi, tot de dragul oratoriei şi al încântării de sine.

N-o să vorbesc despre filmuleţul cu Boc – e sub demnitatea asumată inconştient atunci când am intrat în gazetărie. Dar e de discutat despre reacţia celui care se vrea preşedintele României. Despre bârfa şi hăhăiala de şoricel liber, despre confortul ciudat de-a vorbi despre mâţa moartă/la popa la poartă. 

Am stat în cumpănă dacă să scriu sau nu despre asta. Dar până la urmă chiar candidatura lui Crin Antonescu la cea mai înaltă funcţie în stat mă obligă. Trec peste faptul că, desigur, dat de sondaje drept noul preşedinte, dl. Antonescu se leagănă singur şi-şi cântă nani-nani – e treaba strategilor lui.

Dar eu scriu pentru că îmi doresc altceva: un om care să apere valorile în care cred ceilalţi oameni. Pentru că, domnule Crin – fie-mi permisă formula asta de adresare, ca în vechime către ţiitoarele franţuze – orice om normal, preocupat de minima igienă personală, după efort fizic simte nevoia unui duş. Şi – probabil ştiţi deja, domnule Crin – la duş îţi dai jos toate hainele de pe tine. Evident – ştiţi şi asta – milioane de români fac acest lucru în fiecare dimineaţă şi seară. Mi-ar fi plăcut să tăceţi, dacă nu să rezistaţi ispitei de-a bârfi cu Capatos marea lovitură de presă că ex-premierul face duş.

Cel mai dezolant e că deficitul de seriozitate al României ar putea purta numele şi funcţia dumneavoastră (aia la care visaţi) – şi asta în vremuri în care seriozitatea şi înverşunarea în bine par unice soluţii. Şi cu discursul lui Ponta în Parlament aţi făcut la fel, poate într-un fel invidios pe normalitatea lui. V-au obişnuit strategii cu ideea că veţi fi preşedinte, şi vă comportaţi deci ca şi cînd aţi fi un preşedinte. 

Pentru asta eu n-am voie să vă votez. Şi nu doar atât: convins fiind că vreau să-mi cresc copiii aici şi aici să fie p ţară normală, sunt obligat să renunţ la orice obiectivitate şi să încerc să opresc succesul dumneavoastră electoral. Să spun clar, ca să audă şi partenerii dvs., că e cazul să vă fie retrasă candidatura.

N-o fac pentru că aş avea o miză personală – aş putea să vă spun, intrînd o secundă în joc, că despre intimităţi mai mult se poate vorbi în interiorul PNL, vezi cazul ministrului Păcuraru, cel încântat şi el de sine. 

Dar miza mea e alta: un set de valori pe care l-aţi călcat în picioare. Un adversar politic rămâne adversar politic şi e onorant să respecţi regulile duelului: dacă vă doriţi un duel şi nu un joc slinos. 

Din această perspectivă poate e cazul să vă retrageţi şi să faceţi un duş.