De ce moare presa locala. La Cluj, ca io de aici mi-s

No, bineee. Am ajuns astazi sa am chef sa dezvolt cateva idei despre inca un motiv pentru care presa locala moare. O sa aleg Cluj-Napoca, fiindca aici amintirile imi sunt mai proaspete… dar situatia de aici este identica cu cea din Bistrita, Salaj, Alba, Timisoara, etc.
Daca presa locala mai moare dintr-un motiv este acela ca marile branduri de sorginte locala (dar de nivel national) nu investesc in marketing pe aceste medii.

Cum s-a ajuns aici?
La Cluj, destul de simplu. In absenta unor produse cu prezenta constanta pe piata (aici discutam de perioada 1999-2007), unele companii de anvergura si-au pierdut interesul in a mai cheltui bani pe marketing la nivel local.

Chiar daca intre timp au aparut pe piata produse corecte, ele nu ii impresioneaza pe advertiseri. Nu-i mai putin adevarat ca si mutarea companiilor din punct de vedere fiscal si reinnoirea conducerilor acestor companii (vanzari, exit-uri, schimbari de actionariat), au dus la ruperea contactelor cu directorii de vanzari de publicitate de la media locale.
Segmentul “middle” de business, compus tot din branduri solide, dar poate mai putin vizibile, a preferat de asemenea sa se pastreze in afara jocului – sigur, si pe considerentul “la Cluj, cel mai bine e sa te pastrezi in afara luminii reflectoarelor”.

De ce? Fiindca un brand vizibil pe un canal media atragea atentia imediat altor ziare sau televiziuni locale care apoi asaltau compania cu zeci de cereri. Acest talmes-balmes situational a dus la un recul total al increderii companiilor in presa locala si, deci, la o stopare totala a marketingului. In loc sa se uite la audiente si la notorietatea brandurilor locale de presa, posibilii advertiseri au preferat sa stea la cutie.

Nu vreau sa fac exagerari si comparatii inutile, dar, daca vreti sa ne jucam de-a observatul, situatia e similara si in sport. Saptamana trecuta, o competitie europeana de baschet destul de minora ca importanta a suscitat un interes maxim in randul suporterilor. In fiecare seara de competitie, peste 2500 de fani au umplut sala de sport manifestandu-si suportul pentru echipa U Mobitelco. Ce oportunitate ratata pentru niste sponsori inteligenti!

Daca ati sti cum se chinuie Mircea Cristescu, managerul echipei de baschet, sa faca rost de sponsorizari si de contracte de reclama! Cu fata lui de infumurat, altminteri un suflet mare si bun, Cristescu o ia an de an la pas in pelerinaj pe la companiile clujene si isi prezinta oferta: “domnule, eu reprezint echipa asta de baschet, cu un palmares superb, cu investitii, cu succese si esecuri, dar de prim rang, ia-ne in calcul la o eventuala bugetare pe marketing si iti vom da expunere corecta in fata fanilor, in fata publicului de la televizor, in fata media”.

Sa nu va ganditi ca Mircea Cristescu bifeaza multe “succesuri”. Mai degraba, multe “esece”. Orice mie de euro vine extrem de greu in conturile echipei, desi are cu ce sa se laude, desi o mie de euro cheltuiti pe sport fac mai mult decat o mie de euro cheltuiti pe o lansare de produs “asezonata” cu baloane umplute cu heliu si cu fetite pe tocuri umplute cu silicon.

Asa-i la Cluj, guri mari, buzunare cusute!
Pe mine nu ma enerveaza altceva decat lipsa de corectitudine si de viziune a decidentilor din departamentele de marketing ale acestor companii!

Aceste companii care au facut miliarde de euro din Cluj, pe seama Clujului, alaturi de clujeni, considera ca implicarea in viata comunitatii se rezuma la amenjarea cu lampioane a unui parc amarat, la finalul fiecarui an!

Mol Romania, Terapia, Ursus, Napolact, Farmec, Banca Transilvania, Nokia, Jolidon, ca sa nu ma apuc sa insir aici o lista importanta de nume, lipsesc din peisajul local, se autosterg de pe harta vizibila a Clujului.

Asa si cu presa: fiindca in functiile de conducere ale departamentelor de marketing au ajuns persoane cu orgolii, posibila reclama ce s-ar putea directiona catre un anume canal de media nu e directionata fiindca acea persoana nu agreeaza moaca patronului sau a unui ziarist.

Sa va dau un exemplu:
Desi Citynews.ro este de departe lider pe traficul online, desi Citynews.ro este auditat SATI, acest site este mereu ignorat la mixul de marketing de catre Banca Transilvania.
Desi Mesagerul de Cluj este singurul saptamanal cu (azi maine) 2500 de abonati si cu un tiraj de 4000 de exemplare, el este ignorat de Banca Transilvania.

De ce? Fiindca acolo exista o doamna careia nu ii place moaca mea. Dumneaei nu se uita la argumentele de audienta sau la calitatea produselor, decizia ei este influentata de faptul ca nu ii place moaca mea. Punct!

Stau cateodata si ma intreb – care o fi solutia prin care poti sa incepi sa construiesti un mediu cat de cat curat in presa locala in ceea ce priveste vanzarea de publicitate, daca nici argumente solide nu te fac sa convingi un spender?!

Eu, si imi pare rau ca dau exemplul BT – se intampla si cu alte nume din Cluj, nu reusesc sa conving cu audienta si trafic, asa ca ma las batut. Dar nu pot sa nu imi aduc aminte de anii in care anchete dubioase, informatii calomnioase, publicate de unele ziare ii faceau pe marii jucatori din business sa sara mintenas “la cap” si sa plateasca pentru “liniste”.

Noroc ca vremurile alea au trecut.
Pacat insa ca in vremile astea ne lovim la tot pasul de oameni care nu au nicio treaba cu locul in care se afla. Daca as putea propune Clujului un brand, acela ar fi orgoliul. Hai ca va las, devin prea destept. Pe curand.

P.S.: Si fiindca merita sa vedeti provincialismul din capul unor directori de marketing, sa va zic (ma tot forteaza unii in comentarii) de ce nu o sa luam niciodata reclama la BT. Fiindca cica l-am fi jignit acum un an pe insusi Horia Ciorcila, omul de afaceri ce controleaza acest business.

“Jignirea” e in fapt o gluma inofensiva. Pe 1 aprilie, toate editiile de Citynews au publicat tot felul de stirutze amuzante, putin ironice despre diverse personaje cu influenta in judetele respective.

Despre Horia Ciorcila s-a scris urmatorul text:
“Horia Ciorcila, presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Transilvania, nu se lasa impresionat de criza mondiala si profita de orice oportunitate pentru a mai estompa pierderile suferite pe bursa.

Sambata trecuta, cand cu reportul de 6 milioane de euro, domnul Ciorcila a fost surprins in Piata Marasti, deghizat cu un fes de lana rosie si cu ochelari de soare Armani. El a jucat un bilet in valoare de 135 lei, pe sistemul „cap de pod”.

Mai mult, martorii spun ca Ciorcila ar fi fost recunoscut de un batranel care i-a reprosat dobanzile mici de la Visa Platinum.

NOTA: Astazi e 1 aprilie!”

La nici o ora dupa publicarea acestui material despre care doar bou fiind vei crede ca e o jignire, primesc un telefon de la un baiat de la marketing de la BT: ca e porcarie, ca ar trebui sa il scoatem, ca ce-o sa creada lumea… I-am inchis telefonul.

No. De aia nu o sa pupam noi reclama la BT: fiindca niste pupa-funduri i-au explicat domnului Ciorcila cat de rea e presa locala si cum a fost dumnealui jignit.