Despre viituri

Oameni care plang, oameni care acuza, oameni care se scuza, oameni care se roaga, oameni resemnati, oameni revoltati, oamnei disperati: inundatii. E greu sa gasesti tonul potrivit ca sa vorbesti despre tragediile pe care tu le vezi inchise in borcanul televizorului. Transpiri si ridici diguri in camera ta de la etajul VII.

 
Tot ce pot face este sa vorbesc despre viituri. Cu gandul ca asonanta „viitura-viitor” nu este intamplatoare. Viiturile de pe apele mici, de pe paraiele care sunt aproape seci tot timpul anului,  aceste sunt cele care fac surprize. Viiturile acestea sunt cele care „zgarie rau”. O astfel de viitura spre viitor am incercat sa descifrez in perlele de la Bacalaureatul din anul acesta si din anii trecuti. Asa, ca sa stim ce ne asteapta.

La inceput nu am constatat nimic, pur si simplu am ras in hohote. Limba romana e cel mai mare umorist din literatura romana. Nu cred sa existe o alta limba care sa stie sa-i bata joc mai cu pofta, mai cu chef, de proprii ei vorbitori. Limba romana e tot timpul pusa pe sotii. E naravasa, e greu de tinut in frau. Si nu suporta prostia.

Anul acesta, spre deosebirea de anii precedenti, limbajul colocvial (cel vorbit la bar, in spatele blocului, in SMS-uri ori pe Messenger) isi face tot mai simtita prezenta in lucrarile viitorilor bacalaureati. Efectul e unul caricatural, caci subiectul viza basmul. Numai ce te trezesti ca Spanul e gelos pe fiul de imparat pentru ca „voia sa-i sufle gagica”, dar pana la urma fuge „cu coada pe spinare”, iar un anume soldat ”belea ochii la avioane”. Sigur ca nici universul lingvistic eminescian nu scapa de actualizari: „In versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este in gagicareala si ea ii spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.”

Ori „Si bietul Eminescu, scarbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle ii facea fite, intra intr-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.” Asadar, gagici, fite, gagicareala, bisnita. La Gala Galaction apare chiar figura unei „alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei”.

Nici lucrarile de la Filosofie, Geografie ori Istorie nu sunt scutite de contributii originale. Junele filosof de cartier:” Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan” ori „In caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii”. Istoricul de discoteca: ”Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia”. Geograful de Google: „In China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez, se incheie la gat si-a inventat guma de la capatul creionului”.

Viitura aceasta e tot o calamitate. Aduce de-a valma tot ce prinde in cale. Chiar si margaritare: „Creierul este un organ oarecum indispensabil capului”. Sfaturi nu am, dar sunt de acord ca: „Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima”.



El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate in portbagaj.

Ioana ii zise eroului sa-i bage aparatul in priza.

 
Soldatii ii urmareau pe nemti si, cum ii vedeau ca se urca in avioane, sareau calare pe tunuri si ii urmareau pe tot aeroportul.

 
 
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar romanii trageau, cu succes, cand in unii, cand in altii.

 

Magda il iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.

Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.

Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Ceahlaul este situat sus pe munte.

Ion Muresan