Despre vinovatia lui Giurgiu

Draga Alexa,acum am inteles de ce articolele scrise de tine au doar citiva cititori. jur sa nu mai deschid ziarul tau vreodata.MI-AI JIGNIT INTELEGENTA.Sper ca sa nu mai aud de ziarul tau o data ce vor pica si cei pe care ii pupi tu in c.u.r

Acum te inteleg de nu "le dai in gura la pedelisti".Emotionant pina la lacrimi,.P.S.cit ai luat pt articol?

In democratia 'ca la carte' conduce poporul, direct (referendum, etc.) sau prin reprezentantii sai, pe care ii alege periodic.
In tarile cu democratie consolidata, performantele, in privinta respectarii principiilor, sunt acceptabile, ca nivel de apropier (practica de toerie).
In multe tari, doar se mimeaza democratia, ajungandu-se chiar la forme de 'dictatura a democratiei, la 'plutocratie', la autoritarism "democratic".
In Romania, comunismul a anulat bruma de democratie la care se ajunsese inainte de '38.
Dupa '89, preocuparea iliesciana de prezervare a drepturilor celor ce avusesera tara sub control, a instalat confuzia, o falsa democratie, acceptata, nedeliberat, de o populatie dresata 'sa taca si sa faca', sa astepte sa i se dea atat cat sa nu moara de foame, 'sa nu scuipe in sus'.
S-au experimentat, in acesti douazeci de ani, diverse forme iliescian-protective, de progres al democratiei, diverse sisteme de alegere a reprezentantilor (de votare).
In sistemul de votare 'uninominal', aplicat la ultimele alegeri, fiecare partid participant isi desemneaza ('uni-nominalizeaza') cate un singur reprezentant in fiecare colegiu in care are organizatii suficient de puternice, care sa ii creasca sansele de a castiga alegerile.
Numarul total de colegii castigate de un partid, raportat la numarul total al colegiilor din tara, determina, proportional, numarul locurilor in parlament, castigate de acel partid.
Exista si asa numitul 'prag' electoral (acum de 5%),care nu permite intrarea in parlament a unui candidat ales in colegiul sau, in cazul in care partidul din care face parte nu a intrunit cel putin numarul total de voturi care sa ii asigure depasirea 'pragului' fixat conventional, complet nedemocratic.
Medoda 'pragului', stabilita de functionarii 'cu cotiere', de la 'centru', incalca abuziv, discriminatoriu, scandalos, decizia populatiei din colegiile 'abuzate', de a fi reprezentata in parlament numai de catre alesii ei.
Numarul locurilor suplimentare ('bonus'), obtinute de partidele care au trecut pragul, ca urmare a aplicarii metodei de 'redistribuire frauduloasa' a voturilor ce apartin 'de drept' partidelor care nu au trecut (pragul), este proportional (bonusul) cu numarul total obtinut de fiecare dintre aceste partide 'profitoare de ocazie'.
Astfel, alegatorii victime ale 'pragului' sunt repartizati ('dati in grijea) altor parlamentari (din partidele 'profitoare'), pe care nu i-au vazut niciodata, nu i-au privit in fata in timpul campaniei electorale, promisiunile facute lor (alegatorilor) fiind date la canal, uitate de toata lumea, un fel de 'prinde orbul, scoate-i ochii'.
In campanie, fiecare candidat 'ia la picior' colegiul in care a fost desemnat de partidul sau, afla care sunt doleantele alegatorilor si le promite satisfacerea integrala a acestora, 'marea cu sarea', daca va fi ales.
Aceaste promisiuni nu au nicio acoperire fiindca respectivul candidat nu stie anticipat daca vor exista fondurile disponibile in bugetul national din viitor (in cazul promisiunilor care implica cheltuieli financiare) si nici care va fi decizia viitorului parlament, in ansamblul sau, referitoare la indeplinirea fiecareia din promisiunile facute in campanie, 'in intimitate'.
Cele mai multe dintre promisiunile facute de candidati in campaniile electorale raman 'vorbe in vant'.
Parlamentarii alesi devin nervosi deoarece alegatorii lor incep sa ii catalogheze drept mincinosi patentati, farsori, profitori, sarlatani, si ajung sa se justifice (ei, parlamentarii mincinosi), prin plasarea vinei pe guvernul care 'nu vrea' sa includa, in bugetul national, fondurile necesare realizarii lucrarilor 'cu carul', promise de catre 'nefericitii candidati'.
Situatia este mai grava atunci cand 'nefericitul' nu face parte din partidul ajuns la putere.
Se strang astfel mii de promisiuni ce raman 'vorbe in vant' (verba volant), facute, practic, de toti parlamentarii (promisiunea n-are culoare politica).
Parlamentarii, 'generos-promitatori' in campania electorala, stau cu mana intinsa la 'ordonatorul' bugetului natinal(partidul la putere), sa le dea ceva bani cu care sa faca macar partial ce au promis alegatorilor.
Din cauza crizei cvasi-permanente, 'puterea' isi satisface, aproape exclusiv, numai proprii parlamentari, ca sa le asigure acestora realegerea in viitoarea lesislatura, deci ca sa isi asigura (el, partidul) intrarea, poate chiar majoritatea in viitorul parlament.
Opozitia este sabotata, mai mult sau mai putin deliberat (intotdeauna cu argumente "bine fundamentate").
Neintrarea in acest spatiu al 'mincinii la scara nationala' se poate evita numai daca cei ce candideaza nu mai fac promisiuni de detaliu (alimentari cu apa, canalizare, drumuri,etc.) pentru care nu au nicio acoperire, indeplinirea acestora fiind depedenta strict de deciziile de ansamblu ale viitorului parlament si de posibilitatiile de ansamblu ale viitorului buget national.
Candidatii ar trebui, pentru a nu fi taxati drept 'mincinosi fara scrupule',
sa nu faca, in campanie, decat promisiuni de ordin general, privind specificul doctrinei si al programului partidului pe care il reprezinta.
Electoratul va avea de ales doctrine si programe de partid, nu oameni-candidati.
Candidatii vor avea astfel doar functia de "propagandisti", de achizitori de voturi pentru partid.
In functie de numarul total de voturi obtinut la nivelul intregii tari, pe baza caruia i se va repartiza numarul total de parlamentari, partidul intrat in parlament va alege personalitati marcante, cu practica temeinica, recunoscuta intern si international, (chiar neincadrati in acel partid),care sa acopere toate activitatile principale (sanatate, invatamant, armata, administratie, justitie, agricultura, etc.) si care, impreuna cu parlamentarii valorosi din celelalte partide parlamentare, personalitati, de asemenea, reputate, sa isi indeplineasca optim menirea, aceea de 'a face leg' (law-makers, cum ii numesc americanii) nu aceea de a otravi atmosfera parlamentului si a tarii, cu fluvii de vorbe sterile, cu invective, cu populisme, cu scandal, cu somnolenta.
Totalitatea domeniilor va putea fi acoperita optim cu max. 300 de law-makers.
Dupa vreo doua, trei decenii, daca Romania va fi mai bogata, daca nivelul mediu, material si cultural al populatiei va creste semnificativ, aproape de cel al tarilor avansate, vom putea trece la aplicarea democratiei reprezentative autentice.