Dorel Visan: o cantare a femeii-mame

Va transmit un fragment din “O cantare a femeii-mame”, scris acum zece ani, pentru mine valabil si acum si oricand:

Mama-izvor, ce ciuda mi-e pe mine
Ca viersul mi-e ciung si harfa muta
Si nu-s in stare - precum Elenei –
Sa-ti ridic osanale si cantece din flaut,
Ca Sarei si Rebecai , numele sa ti-l laud
Si-asemeni Afroditei sa iti sacrific iezi
Sa iti aduc ofrande scumpeturi si odoare
Si sa-mi astern vasmantul la sfintele-ti picioare .

Eu nu pot sa fac decat o lucrare marunta,
Sadesc un prun …sa stii ca poetii nu uita …
Si-n florile lui albe cu neintinare de nea
Nepotii inca nenascuti te vor canta…
Si o carare ingusta , ingusta si saraca
Va strabate campul si vesnicia pana la Tine
Ca in veci iarba calcata, sa nu mai inverzeasca
Doar dragostea de mama , izvor sa izvorasca …

Cred ca sunt vorbe care se potrivesc oricarei femei si mame din lume.

Dorel Visan

Foto: jurnalul.ro