Durerile altora

Unde este durere, nu exista plictis. Nu mi-a fost dat sa aud pe cineva zicand ca il doare maseaua atat de rau incat se plictiseste. Asa se face ca indurerata Romanie e, oricum am intoarce lucrurile, o tara vesela.

Iata, piesa lui Luigi Pirandello „Sase personaje in cautarea unui autor” a devenit in varianta romaneasca „Un personaj in cautarea a sase autori”. Caci ce altceva face Dan Diaconescu, autor de telenovele, devenit el insusi personaj, decat sa caute autorii arestarii sale? Astfel, presedintele Basescu, premierul Boc, ministrul Videanu, ministrul Elena Udrea, plus ceva procurori DNA, toata conducerea tarii si toste institutiile au ajuns personaje si decor de telenovela. E o rasturnare de situatie care tine natiunea cu sufletul la gura.

A urmat apoi, cu repeziciune, sinuciderea Madalinei Manole. Show-biz, Furadan, sot, copil, parinti, psihologi, mostenire, fani: un intreg arsenal a fost convocat ca sa tulbure ce mai ramasese netulburat.

In sfarsit, sotii Ceausescu au fost deshumati si inhumati la loc. Natiunea a sintit o durere ascutita in piept, de parca ar fi fost deshumat „Ceausescu din noi”, ca sa folosesc o expresie celebra.

Nu va pierdeti nadejdea! Pe platorile de filmare ale politichiei romanesti se vor turna noi si noi episoade, bine condimentate cu situatii neprevazute. Va asigur ca toata vara nu vom dormi de grijile altora, vom suferi de durerile altora, vom iubi iubirile altora, vom purta in suflet necazurile altora. Telenovela noastra e atat de buna, incat si Bunul Dumnezeu contribuie cu cate ceva la ea: mai prabuseste cate un avion, mai da ceva canicula ori ceva furtuni si inundatii.

Si in tot timpul acesta, vom uita de cresterea preturilor, cresterea TVA, scaderea salariilor, de disponibilizarile hei-rupiste, de inchiderea spitalelor si scumpirea medicamentelor. Vom uita de durerile noastre „ca de dureri straine”, cum zice Eminescu.

Dar, la toamna, si pe noi ne vor aresta (pentru vreo cutie de conserve), si noi ne vom sinucide, si pe noi ne vor inhuma si deshuma. Foarte pe scurt, mecanismul psihologic al telenovelei noastre nationale e urmatorul: durerea mica anesteziaza durerea mare. E cazul romanului care merge la doctor si se plange ca il dor capul, maselele, ficatul, stomacul, picioarele si ii cere sa-l scape de durere, caci e insuportabila. Doctorul ii cere sa-si puna degetul mic de la mana pe masa, ia un ciocan si ii da peste deget.

„Extraordinar, domnule doctor, acum m-au lasat toate durerile, nu ma mai doare decat degetul!”- zice romanul. Si fuge repede acasa ca sa prinda la televizor arestarea lui Dan Diaconescu.

Ion Muresan