Pata de pe obrazul Clujului. Pata Rat

Dezbaterile generate pe marginea textului publicat de cotidianul elvetian Blick omit un singur amanunt. Esential. Jurnalistul elvetian n-a venit cu groapa de gunoi si romii din Pata Rat in geamantane sa-i “planteze” compromitator in Transilvania, sa mai manance si gura tabloidului lui ceva.

Oricum ai intoarce informatiile, rezulta ca langa orasul de 5 stele, Orasul Comoara, inima Transilvaniei sau cum mai vreti sa-i spunem frumos Clujului, traiesc in mizerie si cateva sute de romi. De care ne amintim cand ii vedem in poze prin ziarele altora. Nu imi propun sa judec demersul jurnalistic al echipei de presa din Elvetia. Mi se pare mai interesant sa observam impreuna, si daca nu va e peste mana, sa ne revoltam putin si pe cei vinovati de faptul ca de cateva zeci de ani Pata Rat arata asa cum este ilustrata in fotografiile publicate in Blick.

Se punea problema inchiderii rampei de gunoi inca din anii 2000, insa nu s-a inchis. An dupa an, autoritatile clujene au solicitat sa mai fie pasuite cate putin pentru ca fie nu erau in stare sa gandeasca un sistem de management integrat al deseurilor, fie erau blocate pe cale politica. In rastimpuri, in Pata Rat au mai dat cu nasul si au plecat repede apoi diversi politicieni, care s-au dus sa-i invete pe romi sa se spele pe manute si pe dinti. Nici organizatiile romilor n-au facut branza mai mare. Un consilier judetean plin de inspiratie a propus chiar finantarea unui studiu de impact care sa arate cum afecteaza Pata Rat Clujul si cat sunt de rai microbii care vin de acolo pe aripile ciorilor (la pasari se referea domnul consilier judetean). Si atat. Indiferent cine ce a facut si cat a facut, pe cale administrativa sau nu, nu a facut nici bine si nici durabil.

Dovada sunt fotografiile, crude si reci, publicate de tabloidul elvetian. Acele fotografii fac cat 20 de ani de administratie apolitica si interesata, “fapte si nu vorbe”, sa dam Clujului ceea ce merita, sa respectam agenda cetateanului si alte slogane turnate din burta.
Daca i-ar fi pasat cuiva cat negru sub unghie ce se intampla la Pata Rat, genul de materiale si fotografii pe care le-a publicat cotidianul german Blick nu ar fi existat. Daca n-ar fi fost o problema pasata mereu intre administratii si folosita ca moment electoral, Pata Rat ar fi incetat sa fie o pata pe minunatul nostru oras universitar, cum ne place sa il laudam.

Primarul Sorin Apostu s-a grabit ieri sa reactioneze ofticat, amenintand in subtext cu actiuni in justitie si decretand, ca o fetita trasa de codite ca se simte jignit si gata! El nu se mai duce la meci, deci “nu se mai joaca”.

Despre Pata Rat n-a suflat o vorba, ca si cum jurnalistii elvetieni ar fi fotografiat gunoi de pe Marte. Normal. Apostu este “parintele” acelui proiect prin care se doreste mutarea tuturor romilor si ghetoizarea lor in zona Pata Rat. Unde, cu siguranta, avand bani putini, conditii mizere si oportunitatea unica de a vedea mereu pe geam mormane de gunoaie, romii se vor civiliza ei insisi. Si atunci ce-o sa le mai dedicam noi jurnalistilor din Elvetia…

Codruta Simina