Pericolul din spatele brandului de Cluj

Am auzit in ultima vreme o groaza de discutii pe tema brandului orasului nostru.
Dintr-o data, initiativa primarului de a avea o consultare cu cei interesati de aceasta problema s-a transformat intr-o apriga lupta, nu in putine cazuri interesanta. Cand te uiti cata lume a devenit foarte atenta la felul in care vor arata celebrele “zile” ale orasului, te apuca o groaza sinistra.

Mai intii, ca aceasta “consultare” seamana perfect cu o sedinta de partid comunist in care “biroul asteapta propuneri, apoi se va trece la vot” si in care oricine, de la ultimul motostivuitorist si pana la director, are voie sa “contribuie” la reusita actiunii; apoi, mai trebuie sa observam ca acest aspect seamana perfect cu organizarea marelui festival “Cantarea Romaniei”, in care o tara de “talentati” umpleau de transpiratie dusumelele tuturor Caminelor Culturale ale neamului. Pentru cei (probabil putini la numar!) care nu stiu cum a decurs in relatia oras-primarie, inceputul “brenduirii” orasului trebuie sa spun ca intelegerea defectuoasa a termenului de “brand/branding” a facut ca acesta sa fie un mic dezastru.

 
Dezastru care, practic, poate crea premisele clare ca administratia orasului sa fie indusa in eroare de persoane si firme care abia asteapta sa “ciupeasca” un contract gras ca apoi, in caz de insucces al brandului, sa nu poata fi trase la raspundere! Dar sa explicam mai pe larg: “brandul” este un ansamblu de perceptii din mintea consumatorului stimulate de catre valorile promovate prin produs. Din start brand nu este logo, nici marca si nici slogan, nici separat si nici impreuna; un brand este senzatia - good feeling - oferita de un produs sau un serviciu care transcende proprietatile intrinseci ale acestuia.

Brandul este suma conexiunilor mentale pe care oamenii le fac referitor la un produs o companie sau un serviciu. Deci, el nu poate fi - cu exceptia Universitatii Babes-Bolyai -, care, in opinia mea si nu numai, ar putea fi luata in calculul acesta, nici “orasul comoara”(cum ziua Clujului nu poate fi legata doar de ziua in care acesta a fost declarat oras!), nici o personalitate, nici un organ anume al Ardealului, fie el si inima, mai ales in zilele noastre, cand  aproape nimeni nu mai simte vreo legatura intre orasele acestui spatiu, fiind interesati, in cel mai mare procent strict de locul/comunitatea unde traiesc.

Personal, cred, in urma unor convorbiri cu specialisti de gen, (dar si in urma experimentelor triste pe care Clujul a trebuit sa le suporte de la o administratie care in ultimii aproape 20 de ani nu a facut altceva decat sa urateasca orasul dupa cum a taiat-o capul, dar sa se si imbogatesca pe banii comunitatii de care si-a batut joc!), ca o eventuala licitatie pentru eventualii interesati sa lucreze la acest proiect extrem de important trebuie sa fie neaparat in stare sa arate Consiliului Local, primarului si clujenilor care s-au saturat de improvizatii pe bani publici ca au rezultate notabile in acest domeniu.

Adica, mai simplu, sa fi facut brandingul unui oras de talia Clujului (al doilea oras al tarii!) oriunde in lume si sa aduca dovezi (sunt posibile prin contabilizarea numarului de turisti, si nu numai!) ca acel brand a fost un succes. Daca lucrurile se vor desfasura astfel, daca acel caiet de sarcini nu va prevedea aceste puncte esentiale, din start putem spune ca acest concurs nu va fi in regula.

Cu siguranta ca va ploua la Primarie cu firme necunoscute, cu portofolii mici (care vor prezenta brenduirea vreunei beri, sau a vreunui iaurt ori a vreunei creme de ghete!) si vor avea pretentia sa “joace  ca la loterie” viitorul unui oras, care, de bine, de rau, a reusit sa pastreze, in ciuda vicisitudinilor, prostiei si lacomiei administratiei, cateva institutii si traditii culturale.

Octavian HOANDRA
ZIUA de CLUJ