Sa o facem, dar cu ce?

“Let’s do it Romania” a fost mai degraba un fel de “let’s do it if we can”, in traducere libera “sa curatam, daca avem cu ce, numai daca avem chiar o mare pasiune, daca chiar insistam si ne incapatanam sa trecem peste toate obstacolele pe care organizatorii nu le-au prevazut si pana la urma nici nu i-a interesat”. Da, am participat, nu, nu relatez din exterior, cu detasare, pentru ca, va rog sa ma credeti, nici nu poate fi vorba de “detasare” cand intri in contact cu nesimtirea umana care ii determina pe unii sa transforme un loc superb din natura in depozit de gunoi!

Da, a fost o actiune extraordinara, o idee superba, o “mobilizare fara precedent”, dupa cum le place PR-istilor sa spuna. Dar, din pacate, organizatorii romani au preluat o idee din afara, dar nu si know-how-ul, pentru a o pune la punct, pentru a o organiza cum trebuie.

Ieri dimineata, impreuna cu alti patru voluntari, m-am prezentat in parcarea Iulius Mall, unde era programata “marea intalnire” cu organizatorii, care imparteau in stanga si in dreapta fise de lucru si echipament, adica saci (insuficienti) si manusi (cate una de persoana, pentru ca se presupune ca strangi doar cu o mana, pe cealalta urmand sa o folosesti, am presupus eu, pentru a face semne disperate daca se intampla sa cazi in vreo rapa sau pentru a-i saluta pe “manelistii” care stau si se uita razand la tine).

Imediat ce am intrat in parcarea centrului comercial, m-a uimit, intr-adevar, numarul mare de voluntari entuziasti treziti cu dimineata-n cap doar de dragul unui ideal si al dirigentei care le-a promis nota buna la purtare sau poate a profesoarei de sport, care i-a indemnat la “miscare, fratilor, miscare”. Acesta a fost al doilea aspect pe care l-am observat: era plin de tineri, in special adolescenti, liceeni si studenti, si prea putini adulti, asa cum s-au laudat organizatorii. Parerea mea. “Vederea” mea.

Noua ne-a fost repartizat un “morman” (asa s-au numit zonele alocate de organizatori fiecarei echipe) din Sacuieu, un sat pitoresc de la poalele masivului Vladeasa, aflat la 22 de kilometri de Huedin si cunoscut, culmea, pentru faptul ca aici se gasesc unu unul, ci doi arbori de Sequoia! Din fericire pentru ei, copacii “locuiesc” in varful muntelui ce desparte satul Rogojel de Sacuieu, asa ca au scapat de mizeria “civilizatiei” de la poale.

Depozit de “pampersi” folositi

Sa o luam pe rand sau, mai bine zis, in ordinea gradului de…dezamagire pe care mi le-au creat aspectele urmatoare:

1. Ma asteptam sa gasesc (si am gasit) sticle, PET-uri, ambalaje, materiale de constructii (absolut tot ce ai avea nevoie pentru a-ti ridica o casa), imbracaminte, incaltaminte, cauciucuri (si anvelope, pe langa altele…), precum si alte diverse lucruri de care omul simte nevoia sa scape cumva (nu conteaza cum?!), dar, recunosc, la asta nu ma asteptam: un depozit, adica sute de “pampersi”, pe romaneste scutece folosite! Sunt convinsa ca toate echipele au gasit cateva obiecte de igiena intima feminina si cateva scutece, caci, nu-i asa, la picnic si copiii au nevoi, dar, sa fim seriosi, nu cred ca sute de copii au avut sute de nevoi in acelasi loc, iar parintii, grijulii, s-au gandit sa inventeze o groapa de gunoi, intr-o rapa de pe marginea poienitei, special pentru asta!

Greu de crezut! Greu de crezut ca nu e vorba, sa zicem si sa presupunem (fara a face acuzatii, ca deocamdata nu avem dovezi, decat marturia a sase voluntari), de o actiune intentionata, organizata de o institutie de genul unei gradinite, crese, sau chiar maternitati?! Cine are atatea scutece folosite de aruncat intr-un singur loc, ma intreb eu?! Ca doar o mama nu sta sa i se adune “mirositoarele” de la o zi la alta, pentru a se duce apoi, la sfarsit de saptamana, sa le arunce. Sau, cine stie, la ce am vazut ca sunt in stare oamenii “civilizati”…

Oricare ar fi motivul, domnilor de la Garda de Mediu, Agentia de Protectia Mediului, regionala sau locala sau toate la un loc (ca sunt multe agentiile acestea, nici nu mai stii care de ce se ocupa), va rog pe aceasta cale sa va sesizati si sa demarati ceea ce va place foarte mult sa numiti “ancheta”, poate veti avea surprize! Sa nu uitam nici de domnul primar din Sacuieu, care ar trebui sa se preocupe mai mult de ceea ce inseamna “mediu sanatos” pentru locuitorii comunei…

Locatii alese prost si indicatoare lipsa

2. Alegerea “mormanelor” a fost cel putin ciudata. Nu zic ca nu era “de treaba” in zona Sacuieu, in inima muntilor (acolo unde doar turmele de oi ajung mai des, ca de turisti cu greu poate fi vorba), intr-o locatie numai de Dumnezeu, de organizatorii campaniei si de prea-bunul GPS cunoscuta. Oare toate mormanele de gunoi din si dimprejurul municipiilor si din orasele mai mari au fost “epuizate” ieri? Sau oare cateva indicatoare catre locatie ar fi fost exagerat sa cerem? Ca daca n-ar fi fost mai sus numitul si prea-slavitul GPS, serios ca nu stiu daca am fi descoperit minunatia! De ajutor “local” ce sa mai vorbim, ca oamenii din zona habar nu aveau de actiune, in frunte cu angajatii Primariei, care nu au inteles decat ca trebuie sa nu ne stea in cale, in caz ca aparem.

In rest, vorba unui gentil domn, reprezentant al Ocolului Silvic: “pai am strans ceva oameni de pe la Comitetul pentru Situatii de Urgenta si am urcat de dimineata incolo (inspre locatia mormanului n.r.), am stat pana dupa 10, dar nu a aparut nimeni, asa ca am plecat”. Normal ca nu a ajuns nimeni pana in 10, ca doar la 9 ne-am bulucit cu totii la Iulius Mall sa primim pretioasele indicatii, iar in Sacuieu am “aterizat” abia in jur de 11:30.

3. Si daca am ajuns la capitolul indicatoare, cum ar fi fost indicate CORECT si punctele de colectare a sacilor stransi de noi? Daca pe hartile primate de noi scria ca in Bologa, satul vecin, e cel mai apropiat punct de depozitare, la fata locului nu am gasit nimic, iar dupa ce am sunat organizatorii ni s-a spus ca de fapt e in urmatorul sat, Poieni sau, daca preferam, in Huedin. Pana la urma am preferat Huedin, din motive pe care le voi detalia la punctul urmator.

Daca nu ai saci, sa-ti cumperi!

4. La Huedin am ajuns pentru ca, in fata naturii “dezlantuite” cu gunoaie, am ramas ramas fara saci de colectare. Cei pe care ii primisem de la organizatori s-au epuizat rapid, iar cand am intrebat daca ni se mai dau altii sau daca nu putem chiar sa achizitionam noi de la punctele de depozitare, am primit un scurt si sec “nu” drept raspuns, urmat binenteles de indicatia de a ne face rost singuri. E drept ca ni se spusese ca ar fi bines a avem cu noi si o rola de saci, adusa de acasa, la fel si manusi, dar si aceste provizii fusesera epuizate. Asa ca a trebuit sa ne facem drum pana la cel mai apropiat supermarket, unde sa si aiba pungi de peste 150 L.

Si cum in Sacuieu sau in comunele dimprejur nimeni nu are nevoie de asa ceva, normal ca am ajuns sa batem 22 de kilometri pentru aprovizionare, dar si pentru a transporta o tura de saci plini. Noroc ca am beneficiat de o masina mare, ca altfel nu stiu cate drumuri am fi fost nevoiti sa facem pentru a “scapa” de toti sacii. Asa, am scapat doar cu doua ture, cu “spatele” indesat nu numai cu sacii nostri, ci si ai colegilor disperati de pe alta “parcela”.

Oricum, de benzina nu ne-a intrebat nimeni nimic si probabil ca s-a presupus a fi un cost asumat de voluntari, ca si acela al sacilor si manusilor suplimentare…Eu insa as fi propus o solutie mai simpla si mai logica si mai nomala si mai putin costisitoare pentru voluntari, care oricum si-au “cheltuit” timpul si nervii si si-au riscat sanatatea pentru aceasta cauza: transportul sacilor ar fi trebuit asigurat de organizatori. Nu e nimic greu, ar fi trebuit doar sa puna la dispozitie cateva camioane care sa treaca pe drumurile nationale din dreptul punctelor de curatenie si sa “ridice” sacii lasati acolo, la drum, intr-un loc marcat, de voluntari. Parerea mea.

Nu zic degeaba sanatatea, pentru ca la ce am gasit acolo si ce “dotari” am avut, ma mir ca doar unul dintre noi s-a ales cu o taietura zdravana la deget. Fiindca nu au ajuns manusile groase, date de organizatori, unul dintre baieti s-a riscat cu o pereche adusa de el, de acelea de tip chirurgical si s-a taiat imediat intr-o bucata de sticla ascunsa prin iarba. O rana atat de adanca incat a necesitat cusatura, la Urgente in Huedin.

Bilantul, “pe auzite”

5. Ca sa n-o mai lungim, finalul actiunii a fost la fel de glorios ca inceputul: sacii cu deseuri au ajuns nu intr-un punct special de colectare, ci pur si simplu la groapa de gunoi a orasului Huedin. Aici ne-au trimis organizatorii, indicand groapa ca punct de colectare, si tot aici au ajuns alte sute de saci descarcati pe seara dintr-un camion inscriptionat cu numele unei firme de materiale de constructii si finisaje. Deci, desi initial am crezut ca am gresit locul, s-a dovedit pana la urma ca tot de romii care misunau prin groapa si desfaceau imediat sacii ne pasa si noua!

E bine ca totusi noua ne pasa de ceva, pentru ca persoana noastra de contact de la Let’s Do It, aceea careia trebuia sa ii raportam la sfarsitul zilei, nu parea sa aiba prea multe griji. Desi ni se dadusera fise detaliate de completat, cu numarul de saci de un anumit tip - de exemplu deseuri reciclabile, nereciclabile, hartie, plastic, metal, etc - si ni se spusese ca va trebui sa le aducem inapoi cand terminam, la final am ajuns sa raportam prin telefon, pe scurt: codul/numarul echipei, zona si numarul de kilograme per total, fara alte detalii…insignifiante.

Concluzie: asemenea actiuni sunt mai mult decat binevenite, sunt necesare si dorite de lumea civilizata, dar e nevoie de antrenament de ani in sir, de “editii” lunare daca se poate, pentru a antrena si mai multi voluntari, dar si pentru a crea “cadrul de lucru” necesar, optim si complet. Astept de asemenea cu interes momentul in care, vorba unui coleg, va fi trendy (la moda) sa aduni gunoaiele altora!

Anca Dinu
Sursa foto: citynews.ro