Tristetea zilei lui Mihai Intaiul

Ne unduim coapsele cand canta Regele Manelelor. Dam pe spate de invidie cand apare Regele Soselelor. Mai avem Regele Fotbalului, Regele Asfaltului. Printesa Ardealului. Pe toti i-am pus pe tronuri si ne radem. Orice castigator de cinci numere la loto e macar rege al scarii de bloc – si-l admiram la o bere.

Ziua in care Mihai I vorbeste romanilor e o zi trista, in esenta. Pe de o parte, lipsesc cei care erau obligati sa-l asculte. Pe de alta, il aplauda cei care in '90 il alungau. 

Nu stiu si nici nu judec eu telegrama de la Stockholm sau abdicarea. Dar sentimentul acut e ca am ramas fara istorie sau fara o parte a ei. Ca si cum ne-ar lipsi un picior sau o mana: am facut atata caz de democratia si libertatile noastre si acum nici macar sa ascultam nu suntem in stare.

Discursul lui Mihai I nu va reduce nici TVA-ul si nici nu va face pita mai alba – dar ne-ar fi putut plasa intr-o anume normalitate, dincolo de invrajbiri si violente entuziaste. Vine din afara politicii si asta ar fi trebuit sa fie destul de reconfortant.

Faptul ca niciunul din puternicii zilei n-a inteles sa participe la discurs spune multe. Nu e teama, ci dispret. Nefacand mare lucru cand criza ne dadea peste degete, si-au gasit tocmai acum ceva de facut. 

Ma sperie ca in cartea de istorie mai mult de cinci-sase randuri nu vor ocupa astea doua decenii. Daca iei manualul, o sa vezi cum ani intregi de temeri si sperante ale romanilor sunt prezente mai mult in notele de subsol decat in textul propriu-zis. Ca au fost guverne peste guverne care in afara de o greva inabusita sau o revolta a taranilor n-au lasat in urma. 

Ce-ai scrie despre anii de dupa '89? Ce-ai lasa copiilor tai, ce-ar sti despre tine? La intrebarile astea niciun statut de partid nu poate raspunde. Hai sa vedem ce ramane dupa fiecare - ia-l pe Ion Iliescu: „mai animalule”. Constantinescu: „m-a invins Securitatea”. Basescu: „iarna nu-i ca vara” - iti vine repede-repede altceva in minte cand le auzi numele? Acum compara: „Romania de astazi nu e o mostenire de la parintii nostri, ci o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri” - e altceva, asa-i?

Ai mai observat?: toti au ajuns in muzici de manele, care cum a fost la putere. 

Nu sunt monarhist neaparat, nu-s mai nici de stanga nici de dreapta si nici macar nu-i mai urasc pe politicieni - dar il ascult pe Mihai I. Pentru un singur lucru: e printre putinii care inteleg ca tara asta e mai importanta decat el insusi.

Sabin Gherman