Valeria, iti multumesc!

Este greu sa scrii despre Valeria Peter Predescu. Sentimentele care te incearca in astfel de momente sunt greu de descris. Pe de o parte te intrebi de ce atat de devreme, iar pe de alta parte de ce EA.



Valeria Peter Predescu nu era genul de artista pe care sa o vezi doar pe scena. O gaseai in piata, targuind cu precupetele, la coada la plata facturilor. O gaseai in trafic, conducand Dacia de culoare rosie. O vedeai peste tot si de fiecare data, doamna Valerica avea timp de stat la taifas.


Avea timp berechet, doar ca Timpul nu a stat in loc. Necazurile Valeriei erau tinute ascunse, acolo in suflet. Din cand in cand se destainuia. Si o podideau lacrimile. Dar erau rare momentele in care Valeria Peter Predescu isi plangea soarta. In rest era un munte de om, o stanca, din care nu razbeau problemele si greutatile cu care se confrunta.
Mi-a fost dat in viata sa lucrez cu Valeria Peter Predescu timp de aproape trei ani.


Ne-am sprijinit unul pe altul la bine si la greu, eu atat cat m-am priceput, dar ea mi-a insuflat de fiecare data puterea de a o lua de la capat. Pacat ca n-am mai apucat sa-i multumesc. Bistrita a pierdut astazi un simbol, Romania a pierdut o voce, iar prietenii au pierdut un mentor. Dumnezeu sa o odihneasca!



Cristian Silasi