Bun de trimis in spatiu

In urma cu 20 de ani, cand mama i-a facut un costum improvizat de cosmonaut - pe care educatoarea i l-a confiscat pe motiv ca o asemenea recuzita nu se gaseste in Romania - Alec Bartos nu-si imagina ca va trai ziua in care va imparti aceeasi masina cu eroul sau, Dumitru Prunariu, singurul roman care-a zburat in cosmos, si alti cativa cosmonauti care-au facut istorie.

2011 a fost anul implinirilor pentru clujeanul Alec Bartos, artistul care a realizat design-ul emisiunii de timbre “Cosmos 2011”, lansata in luna mai de Posta Romana, pentru a marca 50 de ani de la zborul primului om in spatiu (Iuri Gagarin); 30 de ani de la zborul primului roman in cosmos (Dumitru Prunariu) si a 50 de ani de la prima sesiune a Comitetului ONU de ne-militarizare a spatiului cosmic.

Tot in primavara acestui an, Alec a desenat afisul primei expozitii astrofilatelice din Italia, eveniment care a avut loc la Torino, si a castigat - in calitate de colectionar, de aceasta data - medalia de aur si premiul pentru cel mai bun la clasa de astrofilatelie la Expozitia Filatelica Venezia 2011, care este un fel de olimpiada internationala de filatelie. Ce legatura au toate asta cu costumul de cosmonaut?

Istorie la plic

Nimeni nu poate sa spuna – nici chiar Alec Bartos – ce a fost la inceput: dragostea pentru astronautica sau cea pentru filatelie. Pasiunea pentru timbre a mostenit-o de la bunicul sau, dar nu-si mai aminteste de unde si cum s-a molipsit de fascinatia pentru astronautica. “Probabil am vazut ceva la televizor legat de zborul lui Dumitru Prunariu in cosmos…”, spune el, explicand nasterea costumului de cosmonaut pe care mama lui i l-a facut dintr-un fas de iarna, cateva bucati de staniol si un cos de paine.

Cert e ca a gasit o cale sa le impace pe amandoua: astrofilatelia. "Repede m-am miscat. Am inceput prin clasa I cu plicuri cu surprize, in scurt timp am trecut la serii de timbre - o perioada am colectionat si arta - dupa care m-am axat exclusiv pe cosmos”, povesteste el. In acest moment are toate timbrele cu cosmos din Europa; aproape toate timbrele cu cosmos din tarile care au activitate spatiala (au trimis un cosmonaut in spatiu, au participat cu tehnologie la bordul Statiei Spatiale Internationale) si marea majoritate a timbrelor cu cosmos din lume. Insa timbrele sunt doar o mica parte – destul de putin importanta, de altfel – din exponatul care i-a adus premiul “Cel mai bun in clasa de astrofilatelie” la Expozitia de la Venetia. 

“In astrofilatelie stampila este mai importanta decat timbrul, pentru ca data si locul documenteaza, de fapt, evenimentul astronautic despre care vorbesti.  Timbrele sunt acceptate in exponatul filatelic atunci cand nu sunt documente legate de acel eveniment”, explica el. Intitulat “Soviet’s International Manned Spaceflights”, exponatul sau face o altfel de istorie a misiunilor spatiale sovietice (din anii 30 pana la destramarea URSS, in 1991): din plicuri si stampile postale.

Cele trei salarii de inceput

Rasfoind exponatul, Alec gaseste plicul de la care a inceput totul. “Era in Cluj un colectionar ungur, Kun Arpad, care incepuse un exponat ce se numea Soyuz. Desi initial nu m-a lasat sa fac nici macar o copie Xerox dupa el, la un moment dat, prin 1995, m-a intrebat daca nu-l cumpar. Am dat pe el trei salarii - pe care le-am cerut in avans actualei mele sotii, cu care atunci nici macar nu eram impreuna - si cateva burse”, povesteste el, amintindu-si ca in momentul tranzactiei Kun si-a chemat toata familia drept martori, sa nu cumva sa existe discutii ulterioare. “Din exponatul lui am folosit un singur plic, asta. Se poate spune, asadar, ca am dat 3.000 de lei pe un plic”, spune el, amuzandu-se de situatie.

Solemnitatea cu care a tratat Kun tranzactia are si o explicatie: "A fost o perioada cand un timbu pe care-l cumparai la noi cu 500 de lei puteai sa-l vinzi in State cu 500 de dolari, si se faceau o gramada de speculatii”, spune Alec, precizand ca chiar si acum sunt multi asa zisi filatelistipe care-i vezi prin targuri si care nu fac decat sa cumpere ieftin de la batrani si sa vanda scump, chetie pe care el n-a putut s-o faca niciodata.

“Am fost chemat de multe ori sa evaluez colectii si le-am spus la oameni ma, las-o acolo pentru nepoti sau nu le da pe asta, pe asta ca astea-s scumpe. Cineva vrea sa-ti ia piesa cea mai cumpa si cu restul ramai", spune el.

Oricum, de cand a cumparat el exponatul lui Kun, pretul postei cosmice a scazutdestul de mult. “Daca in anii 90 era intre 600-700, 1.000-1.200 de marci germane, depinde de misiune si de cate autografe si stampile avea pe ea, acum cu 400-500 de euro poti sa-ti iei un plic care a zburat in cosmos”, precizeaza Alec.

Intalnire de gradul cinci

Alec Bartos este de profesie artist vizual. Asa ca a fost peste masura de fericit cand a castigat un concurs al Postei Romane, care cauta un designer pentru o emisiune de timbre numita “Explorarea Cosmosului”, care-si propunea sa marcheze 50 de ani de explorare continua a Universului. “De atunci am participat la toate concursurile cu tema cosmos ale Postei Romane”, spune Alec, marturisind ca a fost extrem de fericit cand a gasit modalitatea perfecta prin care sa impace cele doua pasiuni ale sale – pentru astronautica si pentru filatelie – cu profesia sa.

In 2009 Posta a mai lansat o emisiune de timbre pentru a marca misiunea Apolo 11 si primul om pe Luna, pentru ca anul acesta sa lanseze emisiunea “Cosmos 2011”, care i-a implinit, lui Alec, un vis din copilarie. “Am colaborat permanent cu Dumitru Prunariu, care m-a ajutat cu tot felul de sugestii, iar dupa  unul din evenimentele de lansare am avut ocazia sa calatoresc in aceeasi masina cu cinci cosmonauti (Dumitru Prunariu si Leonid Popov, care au zburat impreuna in misiunea Soiuz 40, Franz Viehböck – primul austriac in spatiu;  astronautul american Russell Louis “Rustz” Schweickart si cosmonautul rus Aleksandr Pavlovich Aleksandrov – n. red.) catre locul unde era programata masa”, povesteste el.

Si cum evenimentul s-a intamplat in Bucuresti, a petrecut suficient timp in trafic pentru a schimba cu fiecare cate o vorba. “Oamenii astia au fost acolo unde nimeni n-a mai ajuns; stiu lucruri pe care nu le mai stie nimeni si si-au pus viata in pericol pentru omenire si cu toate astea se comport absolut normal. Sunt niste Supra Oameni”, e tot ce poate sa spuna despre aceasta intamplare.

Inceputul lui 2011 a fost atat de coplesitor, incat clujeanul vrea sa ia si o pauza de la filatelie si de la astronautica, cel putin pentru restul anului. Nu va scapa, insa, de povestea de fiecare seara pe care i-o spune fiului sau, care nu adoarme decat in asternuturile lui cu stele, cu ochii la sticla de lapte ce se tranforma, in mana lui Alec, in racheta si navigheaza printre planetele agatate de tavan, catre Mir-ul de pe dulap.

Elena Nicolae

Articol publicat in saptamanalul Mesagerul de Cluj, aparut in data de 29 august.