Clujul pe bandă desenată

Clujul va deveni personaj de benzi desenate la începutul acestui an când unul dintre cele mai active cluburi de artişti desenatori din ţară va lansa un volum de poveşti cu tematică ironică,  horror sau SF, care vor avea ca fundal oraşul Cluj-Napoca.

La modă odinioară, benzile desenate au reînceput să prindă interes, dar nu suficient încât să existe finanţare pentru publicarea unei poveşti. În România, aceasta este principala problemă: teama de risc. Ne place cum arată, dar dacă nu se vinde?

Desene pe bandă

Centrul Cultural German din Cluj-Napoca nu s-a temut de riscuri şi de mai bine de un an susţine clubul Comics Cluj şi pe desenatorii lui, în încercarea de a aduce în atenţia publicului un gen de literatură care se situează la jumătatea distanţei dintre poveştile bazate strict pe imagine şi a celor care introduc cititorul direct în text. Cluj Comics Club este numele dat unui grup de oameni pasionaţi de bandă desenată – începători, amatori şi profesionişti. Constituit în 2010 în urma unui workshop de bandă desenată organizat de Centrul Cultural German şi Universitatea de Arte şi Design, Clubul se întruneşte o dată pe săptămână în biblioteca Centrului Cultural German, unde membrii săi lucrează, povestesc, învaţă şi se joacă. Totul pe marginea ideii de bandă desenată.

Cultura europeană şi divertismentul american

Prin banda desenată, respectiv prin naraţiunea grafică sau arta secvenţială cum este definită de profesionişti, se exprimă timpul folosind spaţiul, ceea ce presupune de la un desenator cu pretenţii de artist complet să ştie desena orice, de la aragazuri şi ibrice până la armuri spartane sau nave spaţiale. Tot acest arsenal imagistic necesită o foarte atentă documentaţie înainte de orice schiţă. Dacă specificul american al benzilor desenate sunt supereroii, specificul european este istoria, fantastică sau reală, fantezia şi realitatea. „Americanii sunt mult mai superficiali. Dacă nu moare nimeni în două pagini ei nu citesc mai departe pentru că nu are sens, dovedind astfel o capacitate de atenţie mult mai redusă. Americanii fac divertisment, europenii încă fac cultură. Ei sunt mai axaţi pe divertisment, iar Europa pe profunzime, fiind, într-un fel, obligată de istoria pe care o are”, explică Adrian Barbu, coordonatorul Clubului Comics Cluj.

Profesionişti număraţi pe degete

La ora actuală, în România mai sunt aproximativ zece desenatori de nivel profesional şi peste 2.000 de amatori entuziaşti. Din păcate, centrele unde aceştia se întâlnesc pentru a schimba idei şi pentru a-şi exprima în imagini poveştile sunt foarte puţine. În toată ţara există doar patru-cinci asemenea centre, în Craiova, Timişoara sau în Bucureşti. „După Revoluţie am avut desenatori nemaipomeniţi care erau la vârsta a doua sau a treia la Revoluţie, patru sau cinci au murit între timp, doi au plecat din ţară, şi doar unul este în SUA şi continuă să deseneze”, a declarat Adrian Barbu, adăugând că desenatorii sârbi au publicat în 2010 aproape 400 de titluri. În comparaţie, în ultimii cinci ani, românii au publicat trei. Adrian Barbu este atât desenator, cât şi colecţionar de benzi desenate, dar şi ilustrator de carte pentru copii.

Celebrul câine Pif

Pasiunea pentru benzile desenate s-a dezvoltat în cazul lui Adrian Barbu încă din clasa a V-a. „În vremea aceea exista un fel de parteneriat între România şi Franţa. Noi eram ţară comunistă, ei aveau un partid comunist care păstorea şi finanţa editura Vaillant. Astfel, reviste Pif se găseau şi în România, fie la anticariate sau la chioşcurile de ziare. Şi copil fiind mi-am zis că oare eu nu pot să fac chestiile astea? Şi aşa am umplut zeci de caiete de matematică sau de fizică, de la cap la mijloc cu scris, de la spate spre primul sfert cu desene”, îşi aminteşte Adrian Barbu despre primele sale încercări de a-şi aşterne gândurile în imagini.

Anii pe care Adrian i-a petrecut dedicându-se pasiunii sale l-au făcut să înţeleagă că banda desenată este un pas recomandabil în dezvoltarea imaginaţiei unui copil pentru a uşura trecerea de la un tip de lectură bazat strict pe imagine, la introducerea tânărului cititor în lumea cuvintelor şi a replicilor care au la bază un scenariu şi o poveste. „Deşi este o formă de lectură incompletă, îi ajută pe copii să îşi dezvolte simţul secvenţelor şi al perceperii timpului, de la o pagină la alta, cu oarecare control”, explică el.

 Bedefili şi fanzine

In România, banda desenată are în continuare publicul său. Există deja publicate în Bucureşti trei ediţii ale unui dicţionar românesc de bandă desenată românească, a unei istorii a benzii desenate româneşti. În toamna anului 2010, a fost lansată „Istoria benzii desenate româneşti 1891-2010”, la Salonul European de Bandă Desenată, organizat în spaţiul expoziţional de la Teatrul Naţional, în Galeriile MNAC din Bucureşti. Autorii volumului sunt Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu, scriitori, desenatori, animatori şi, în acelaşi timp, „bedefili”, adică iubitori de benzi desenate.

Totodată, un concept adoptat şi la noi în ţară este editarea fanzinelor, adică a acelor reviste publicate de fanii benzilor desenate, de obicei pe cheltuială proprie. În Cluj-Napoca o astfel de fanzină este editată de Ileana şi Maria Surducan, două surori pasionate de benzi desenate care realizează cu minimum de miloace revista “Glorioasa Fanzină”, având ca principală miză promovarea romanului grafic. Încă din 2008, cele două tinere au lansat volum după volum de bandă desenată experimentală în colaborare cu pasionaţi din ţară, dar şi din Franţa, Bulgaria sau Polonia. Un personaj principal pe scena benzilor desenate româneşti este şi Revista Comics, care editează aproape exclusiv online şi care a publicat în paginile ei aproximativ 40 de autori români de benzi desenate, de la tineri amatori, până la artişti consacraţi în domeniu. Revista a organizat ateliere de benzi desenate şi expoziţii în Bucureşti, Cluj şi Constanţa şi a fost prezentă la câteva târguri de carte din Europa şi chiar la Comic Con New York, o convenţie anuală dedicată benzilor desenate şi nu numai.

Lumina lumii, la Cluj

Volumul care va fi lansat la Cluj în luna februarie va avea 96 de pagini şi va cuprinde poveştile a 17 desenatori din Cluj şi din ţară, urmând să fie distribuit în Centrele culturale germane din România şi din alte ţări, dar şi în librării.

“Tema acestui proiect este o întâmplare plasată în oraşul nostru, în Cluj. Subiectul a fost la liberă alegere. Singura condiţie general impusă a fost să se vadă Clujul ca fundal şi dacă e posibil chiar ca personaj al poveştii. Lungimea fiecărei poveşti este între patru şi şase pagini, alb-negru sau color. La final, volumul va cuprinde şi o biografie scurtă a fiecăruia dintre autorii povestirilor”, a precizat Adrian Barbu, coordonatorul proiectului.

Poveştile vor fi scrise şi desenate de elevi ai Liceului de Artă din Cluj-Napoca, clasele a X-a şi a XI-a, dar şi de studenţi de la Arte, Litere sau Filozofie, precum şi de alţi colaboratori din ţară. Una dintre poveştile care au ca fundal oraşul Cluj-Napoca, realizate de Flaviu Pătrunjel, absolvent al Facultăţii de Litere, prezintă Clujul ca oraş al luminilor, într-un univers în care experimentele controversate de la CERN capătă dimensiuni apocaliptice. „Legătura poveştii mele cu Clujul apare la sfârşit. Cineva fură lumina. Asta este clar. Se poate bănui că este vorba de un om neutrin care în urma experimentului are această putere extraordinară de a putea fura lumina. Unde este toată lumina din lume? Evident la Cluj, care devine un oraş al luminii”, povesteşte tânărul artist.

„Bunica” Pif Gadget

Celebra revistă de benzi desenate „Pif Gadget” a fost un fenomen de presă al ailor 70-80. Ea a fost fondată în anul 1969 sub egida Partidului Comunist Francez.

Revista cu benzi desenate în care eroul principal era câinele Pif ajunsese să aibă tiraje de chiar 500.000 de exemplare pe ediţie. Succesul său a scăzut însă treptat, până la dispariţie, în 1994. În 2004 s-a încercat o resuscitare, dar în 2009 revista s-a închis, după ce firma care o edita a intrat în lichidare judiciară din cauza datoriilor de patru milioane de euro pe care le-a acumulat. La închidere, revista mai avea doar şase angajaţi.

Cristina Beligăr