ISTORIC: Agentia Nationala Agerpres a implinit 120 de ani

S-au implinit, la 27 martie anul acesta, 120 de ani de la infiintarea primei agentii de presa a statului roman – Agentia Romana, precursoarea agentiei Agerpres de astazi.

Atunci, in ziua de 15/27 martie 1889, ministrul de externe al Romaniei, Petre P. Carp, semna cu reprezentantul unei agentii vieneze de stiri, ”Correspondenz Bureau”, Eric Schäffer, un contract prin care acesta se angaja sa organizeze si sa faca sa functioneze, la Bucuresti, o ”agentie speciala de noutati telegrafice din strainatate si pentru strainatate”.

Potrivit contractului, Agentia Telegrafica a Romaniei sau Agentia Romana era autonoma si urma sa fie condusa de un director, persoana ”a carei alegere apartine Guvernului Romaniei (…), care isi rezerva dreptul exclusiv de a-l numi si revoca”. De asemenea, se prevedea ca agentia sa transmita zilnic, prin telegraf, agentiilor telegrafice straine – cu care E. Schäffer va asigura legatura – ”noutati privind Romania” in timp ce din Viena agentia primea un serviciu ”exact si rapid al tuturor noutatilor de interes general sau de interes special pentru Romania”, in masura sa ofere personalitatilor si autoritatilor romane, precum si abonatilor din Bucuresti ”un serviciu regulat si complet de depese (…) in limite bine stabilite”.

Se stipula foarte limpede in contract dreptul de control al Guvernului roman ”asupra tuturor noutatilor relative la politica sa interna si externa care vor fi expediate”.

Contractul precizeaza, de asemenea, clar elementele tehnice si financiare. Astfel, firul telegrafic special Viena-Bucuresti inchiriat de ”Correspondenz Bureau” si care functiona 30 de minute in intervalul orar 6,30-7 dimineata costa guvernul roman 1.050 franci lunar, iar serviciul de stiri era platit cu 600 franci lunar.

La cateva zile dupa semnarea contractului, la 31 martie/12 aprilie, soseste la Ministerul Afecerilor Straine, pe adresa ministrului de externe, o scrisoare avand antetul ”Agence Roumaine – Correspondence télégraphique nationale” si semnata de directorul M. Braneanu, prin care acesta ii cere sa intervina la Directia telegrafelor sa deschida un credit pentru stirile pe care Agentia Romana le trimite in strainatate. Scrisoarea mentiona ca ”ieri am expediat prima telegrama”. Deci, agentia a inceput sa functioneze pe 30 martie/11 aprilie 1889.

Culmea hazardului, cel care avusese meritul incontestabil in infiintarea ei, P.P. Carp, nu mai era, la acea data, ministru de externe.

Agentia Romana a functionat pana spre finele anului 1916. Odata cu evacuarea Guvernului si a celorlalte institutii ale statului de la Bucuresti la Iasi, in fata ofensivei armatelor germane, se pare ca a fost evacuata si agentia, care insa nu si-a mai putut relua activitatea.

Imediat dupa primul razboi mondial, in contextul creat de constituirea statului national unitar roman, se repune problema infiintarii agentiei nationale de presa.

La 16/29 iunie 1921, Tribunalul Ilfov, Sectia Comerciala, inregistra actul de constituire al ”Orient-Radio”, Societate Anonima de Informatii Telegrafice, cu un capital social de un milion de lei, impartit in 2.000 de actiuni la purtator a cate 500 de lei fiecare. Potrivit actului constitutiv, publicat in Monitorul Oficial nr. 75/8 iulie 1921, grupul de actionari ai agentiei era format din: doctorul Ioan Cantacuzino si avocatul Grigore Trancu-Iasi, fosti ministri, Grigore Gafencu, viitor diplomat si ministru de externe, mosierii Dimitrie Ghika si Emil Sturdza, Sebastian serbescu, avocat si ziarist, si inginerul Dimitrie Leonida, care va deveni o autoritate in domeniul constructiilor hidroenergetice.

Prin actul de fondare, agentia ”Orient-Radio” isi fixa ca obiect de activitate ”exploatarea de agentii de informatiuni telegrafice in tara si strainatate, servicii de publicitate in tara si strainatate si asocierea ei la intreprinderi similare”.

Agentia se angaja: ”Informatiile ce vom da vor fi culese cu deosebita ingrijire si scrupulozitate, si controlate astfel ca ele sa fie riguros exacte, impartiale si cinstite. Am luat masuri ca abonatii sa poata primi cursul burselor din principalele capitale europene in ziua chiar cand ele au fost stabilite, curmand astfel marile neajunsuri provocate de serviciul tardiv si incomplet ce se facea pana acum. (…) Ea nu se va pune in serviciul nici unei tendinte politice, persoana sau de partid, ingrijindu-se numai de interesul general si de acela al abonatilor sai”.

Fondatorii isi doreau insa ca ”Orient-Radio” sa nu ramana doar o intreprindere particulara, ci sa o ridice la nivelul unei agentii nationale, organ oficios al guvernului roman. Ca atare, Grigore Gafencu trimite o propunere ministrului de externe, Take Ionescu, pentru incheierea unui contract de colaborare cu ministerul. Take Ionescu cunostea proiectul si, probabil, se aflase printre inspiratorii constituirii agentiei din moment ce inca din aprilie 1921 el declara: ”Demult se simte necesitatea ca Romania sa dispuna in strainatate de o asemenea agentie telegrafica, care sa informeze presa de acolo despre starile reale din tara si sa rectifice la moment tot ce dusmanii Romaniei cauta sa strecoare in presa straina”.

Ca atare, la propunerea ministrului de externe, guvernul in sedinta din 15/28 august 1921 autorizeaza pe acesta sa incheie un contract cu agentia ”Orient-Radio”. Jurnalul Consiliului Ministrilor preciza ca, prin contract, agentia sa se oblige ”a face sa se publice in tara stiri asupra faptelor si evenimentelor petrecute in strainatate, de ordin general sau interesand special tara noastra, pe de o parte, dar pe de alta a face sa se raspandeasca in streinatate stiri asupra faptelor si evenimentelor petrecute in tara noastra, conform intereselor noastre, sau comunicatele ce eventual guvernul ar avea de plasat”. Imediat, dovada ca lucrurile erau dinainte stabilite, la 19 august/1 septembrie 1921 contractul era si semnat: din partea Ministerului Afacerilor Straine de Take Ionescu, iar din partea agentiei de Grigore Gafencu si Sebastian serbescu, membrii in Consiliul de Administratie.

Contractul, pe care partile se angajeaza sa nu-l dea publicitatii, din motive lesne de inteles, avea o durata de 25 de ani si termeni deosebit de interesanti. Potrivit acestuia, Ministerul de Externe se angaja sa subventioneze lunar agentia cu suma de 80.000 de lei, in schimb aceasta ”se va tine in stransa legatura cu guvernul si va cauta sa urmeze cat mai aproape linia de conduita ce i se va indica, in special in chestiunile militare si de politica externa, va cauta sa aduca toate serviciile ce sunt compatibile in modul sau de functionare a propagandei romane in strainatate”.

Statul ii acorda, in schimb, facilitati si prioritati la transmisiile telegrafice si telefonice in tara si strainatate, reduceri de tarife sau chiar gratuitati, exclusivitate la difuzarea stirilor oficiale venite de la minister si care vor purta semnatura conventionala ”Traian”. Actiunile agentiei ”Orient-Radio” – care isi va asocia in scurt timp la titulatura si adresa telegrafica ”RADOR” – au fost cumparate, in urma unei hotarari a Consiliului de Ministri din 12 martie 1925, de Ministerul de Externe.

Cumparand agentia, statul nu a transformat-o intr-o directie a Ministerului de Externe, ci a reorganizat-o sub forma unei societati comerciale cu personalitate juridica distincta. Era, de fapt, interesat sa faca acest lucru pentru a exista o diferenta intre propaganda si informatie. De altfel, dupa un an, Parlamentul Romaniei a aprobat o Lege pentru reorganizarea si functionarea Societatii RADOR – Agentie de informatii telegrafice, promulgata de regele Ferdinand la 24 martie 1926, prin care s-a prevazut o majorare de capital, iar intre detinatorii de actiuni, alaturi de Ministerul de Externe, care isi pastra pachetul majoritar, se numara Banca Nationala a Romaniei si Camera de Comert si Industrie din Bucuresti.

Ministerul de Externe si-a luat in serios rolul de patron al agentiei de presa devenita oficial Agentia Telegrafica Romana ”Orient-Radio” – RADOR.Ca atare, aceasta a cunoscut o dezvoltare importanta atat in ce priveste calificarea personalului si volumul fluxului de stiri, cat si in dotarea tehnica. in 1938, spre exemplu, agentia avea schimburi cu 25 de agentii telegrafice, corespondenti proprii in principalele centre ale lumii intre care New York, Paris si Geneva, in afara atasatilor de presa ai legatiilor romane care aveau obligatia sa trimita si corespondente, si 12 birouri regionale in tara.

Ea a receptionat 179.000 de stiri cu un total de 11.952.000 cuvinte si a trimis presei interne buletine zilnice care totalizau 45 de file. S-au transmis, in exterior 32.000 de stiri despre Romania, iar ambasadelor straine la Bucuresti buletine in limba franceza totalizand 36.000 de stiri. Ea a inregistrat in acel an un beneficiu net de 264.423 lei.

De altfel, puterea economica i-a permis agentiei sa cumpere un imobil pe strada Matei Millo nr. 7, langa Palatul Telefoanelor, pe care l-a extins si modernizat, sa se doteze cu teleimprimatoare si alte aparate de receptie moderne care au functionat pana la inceputul anilor '50.

Activitatea agentiei s-a orientat, in deceniul IV in special, in trei directii principale: informarea strainatatii despre realitatea din Romania prin telegrame de presa cu un caracter aproape intotdeauna oficial sau oficios, difuzarea pentru presa centrala si radio de informatii din domeniul vietii internationale si transmiterea de stiri presei provinciale si a minoritatilor nationale din tara.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, agentia RADOR si-a pastrat statutul de institutie oficiala de presa a statului roman, aflata in subordinea Ministerului de Externe. La 28 decembrie 1944, regele Mihai I a semnat decretul-lege nr. 657 pentru modificarea Legii si Statutului Societatii ”Orient-Radio” (RADOR), prin care se schimba denumirea agentiei in ”RADOR – Agentie de informatii telegrafice” dar isi pastra, in linii mari, drepturile si atributiile stabilite in 1926.

Totusi, decretul-lege modifica termenul privind durata de existenta a societatii – de 20 de ani in legea din 1926 – ce devenea ”nelimitata” si clarifica obiectul si drepturile societatii, intre care obligatiile beneficiarului de a cita agentia la toate informatiile preluate , ”spre a curma un abuz care consta in reproducerea informatiei RADOR fara indicarea originii”.

Urmeaza in istoria agentiei RADOR o perioada dificila, in care comenzile politice ale noii puteri, instalate dupa martie 1945 in Romania, devin tot mai dese. Se simte acest lucru fie si prin faptul ca stirile preluate de pe fluxul de stiri al TASS_ului, devin tot mai numeroase, chiar majoritare.

La 20 mai 1949, prin decret al Consiliului de Ministri, se hotara infiintarea Agentiei Romane de Presa de pe langa Consiliul de Ministri denumita prescurtat ”Agerpres” prin preluarea personalului – 212 persoane – si a patrimoniului RADOR.

In fluxul general de stiri transferul se va petrece mai tarziu: pe 24 mai 1949, la ora 7,30, teleimprimatorul a transmis o stire din Shanghai semnata RADOR, urmata imediat de o alta, din Paris, semnata Agerpres. O ora si jumatate mai tarziu, pe acelasi flux a aparut urmatorul anunt ”in atentia domnilor secretari de redactie: Cu incepere de astazi 24 mai toate stirile noastre vor fi datate Agerpres in loc de RADOR”. si emisiunea a continuat…

Istoria Agerpres-ului este prea recenta pentru a fi judecata impartial. Totusi, semnalam ca, la 24 decembrie 1977, Consiliul de Stat, prin decretul nr. 747, a transformat Agerpres din institutie de presa a guvernului in ”organ de partid si de stat” care avea in mod expres urmatorul scop: ”informarea prin presa si radiodifuziune a opiniei publice din tara si strainatate asupra politicii interne si internationale a partidului si statului, realitatilor vietii politice, economice, sociale, stiintifice si cultural-artistice din Romania, precum si difuzarea in tara a stirilor din strainatate”. Din acest moment ziaristilor de la Agerpres li s-a comunicat ca sunt ”activisti de partid”; in realitate, ei erau activisti doar la indatoriri, pentru ca in practica nu dispuneau de niciunul din avantajele acestora.

In general, organizarea Agerpres a ramas aceeasi pana la revolutia din decembrie 1989. La 22 decembrie 1989, la ora 15,00, pe fluxul de stiri al agentiei s-a difuzat un comunicat redactat de un grup de ziaristi prin care institutia se angaja sa nu se mai supuna cenzurii si sa informeze ”in mod real, cinstit si civilizat” opinia publica asupra evenimentelor din tara si strainatate. Apreciindu-se, probabil, ca numele de Agerpres era prea legat de anii dictaturii comuniste, din 2 ianuarie 1990, fluxul de stiri interne, pornit la ora 12,00, se deschidea cu formula: „Agentia de presa ”Rompres” transmite: Discursul rostit cu prilejul Anului Nou de presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu”. Abia seara, la ora 19,25, stirea numarul 28 a zilei cuprindea un anunt semnat de Neagu Udroiu, in calitate de director general al Agentiei de Presa Rompres in care abonatii si beneficiarii emisiunilor de stiri erau anuntati ca ”incepand cu data de 2 ianuarie 1990, ora 12,00, Agentia Romana de Presa ”Agerpres” isi inceteaza activitatea. Din acest moment sunteti in legatura si veti primi stirile Agentiei de Presa Rompres”

Oficial insa, ”Rompres” a fost infiintata printr-un decret semnat de presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu, la 8 ianuarie 1990 care stipula: ”Pe data prezentului decret se infiinteaza, in subordinea Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ”Rompres” – Agentie de presa – prin reorganizarea Agentiei Romane de Presa ”Agerpres”, care se desfiinteaza”.

Un moment important in evolutia recenta a agentiei l-a constituit aprobarea de Parlamentul Romaniei – la 26 noiembrie 2002 in Camera Deputatilor si 12 decembrie 2002 in Senat – a Legii privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Presa Rompres. Promulgata de presedintele Ion Iliescu la 7 ianuarie 2003, legea … ca ”Rompres se organizeaza si functioneaza ca institutie publica autonoma, de interes national, cu personalitate juridica, independenta editorial, sub controlul Parlamentului”.

Un alt moment, in recapatarea identitatii sale, s-a petrecut in 2008, cand in urma unei initiative a unui grup de parlamentari, Parlamentul Romaniei a aprobat revenirea agentiei la vechiul nume – Agerpres. Decizia Parlamentului a fost validata la 10 iulie 2008 de presedintele Traian Basescu.

In existenta Agentiei Romane de Presa au fost momentele de reorganizare si restructurare, dar niciodata nu si-a pierdut statutul de agentie de presa oficiala a natiunii. in aceasta calitate ea a asigurat consecvent difuzarea comunicatelor, declaratiilor si a altor documente oficiale ale autoritatilor si institutiilor publice, a cules, redactat si difuzat stiri despre evenimente din tara si strainatate, a realizat fotografii din activitatea interna si internationala. Stau marturie, a acestei activitati, impresionantele arhive documentare – cu aproape 10 milioane de telegrame de presa – si cu circa 8 milioane  de fotograme alb/negru si color – care fac din Agerpres una din cele mai mari si mai valoroase banci de date de presa si fotografii din Romania.

In prezent, Agerpres transmite, zilnic, clientilor sai, peste 500 de stiri din actualitatea interna si internationala, imagini foto de la principalele evenimente interne, un flux national si doua fluxuri internationale de fotografii prin Internet, buletine tiparite si on-line, un serviciu de stiri despre Romania in limba engleza. Agerpres are acorduri de colaborare si face schimburi de informatii si fotografii cu zeci de agentii de presa din intreaga lume si este membra a Aliantei Agentiilor Europene de Presa si a Asociatiei Agentiilor Nationale de Presa din Balcani.

Comunicat Agerpres